Am urcat la bordul N.S. Mircea cu emoție. O emoție dublată de onoarea de a
mă afla, împreună cu prim-vicepreședintele LMP Louis Edmond Baltă, pe nava
reprezentativă a Marinei Militare, navă pe care s-au format generații întregi
de marinari. Dincolo de povești marinărești și aprecieri profesionale, am avut
privilegiul de a simți mirosul inconfundabil al navei, un miros misterios și
subtil, pe care nu îi poți uita toată viața. Am avut, de asemenea, privilegiul
ca domnul comandor Gabriel Moise, comandantul N.S. Mircea, să-mi prezinte nava,
oferindu-mi ocazia de a vedea și auzi lucruri cu totul speciale, ce s-au
întipărit adânc în mintea și sufletul meu. Agreabilul dialog cu domnia sa este
publicat acum, la moment de sărbătoare pentru toți marinarii români, cărora le
transmit gândurile noastre bune, urările noastre de sănătate și împliniri
profesionale și personale!
- Domnule
comandant, care este istoria navei la bordul căreia ne aflăm?
- Ca să discutăm despre istoria navei, aș dori să mergem înapoi în timp,
pentrucă nava continuă tradiția marinei Militare de a avea un velier. Primul
velier a intrat în serviciul Marinei Române în anul 1883. Este vorba de primul
bric Mircea, care a fost construit în șantierul naval din Londra, tocmai ca o
necesitate de a pregăti elevii Școlii de marină de la Galați. Primul bric era
mai mic decât N.S. Mircea și, după 50 de ani de activitate, deci prin anul
1932, a început să iasă din exploatare ușor, ușor. Nava avea corpul din lemn și
necesita reparații majore. Responsabilii Marinei s-au gândit că este benefic ca
în serviciu să intre o altă navă școală. În aprilie 1938 a început, la
șantierul naval Blohm&Voss din Germania, construcția actualei NS Mircea. Pe
22 septembrie 1938, nava a fost dată la apă. A fost botezată Mircea de către
ambasadorul României la Londra, de către Ion Ghica. Din septembrie și până la
17 mai 1939 a călătorit către România. Ajunsă la Constanța, nava a primit
drapelul național, pavilionul românesc.
- Care este însemnătatea ridicării pavilionului de luptă la navă?
- Pavilionul reprezintă la navă drapelul de luptă al oricărei unități și el
reprezintă mândria și onoarea militară. Pentru mine, pavilionul este extrem de
important, cu atât mai mult cu cât a fost decorat de președinte, în anul 2009,
când nava a împlinit 70 de ani. A fost decorat aici, la Constanța, cu Virtutea
Militară în grad de Cavaler. Un pavilion național decorat reprezintă pentru noi
foarte mult și suntem mândri că servim nava aceasta, care este un simbol al
Marinei Militare.
- Aminteați de botezarea navei de către ambasadorul României la Londra.
Care este istoria numelui navei? Ce reprezintă galionul aflat în prova, sub
bompas?
- Nava a primit numele domnitorului Mircea cel Bătrân, personalitate marcantă
în istoria României, cel care a ajuns până la Marea cea mare. Galionul îl
reprezintă pe Mircea cel Bătrân. De regulă, la navele velier, galionul
reprezintă simbolul navei, este o figură marcantă a țării sub al cărei pavilion
navigă nava, de care noi suntem mândri.
- Care sunt caracteristicile tehnice ale navei?
- Nava are 82 de metri lungime, 12 metri lățime, 44 de metri înălțime de la
linia de plutire până în vârful catargelor, 5.40 metri pescaj, parte imersă.
N.S. Mircea are două variante de propulsie. Motorul îl folosim la plecările de
la cheu, la intrările în port, la trecerile prin strâmtori sau prin zonele cu
navigație, unde trebuie să avem o atenție sporită. Nava are un echipaj de 58 de
persoane: 6 ofițeri, 17 maiștri militari și subofițeri și 35 de solgați și
gradați profesioniști. Pentru navigația cu vele, nava folosește 23 de vele,
adică aproximativ 1800 m.p. de velă, deci o suprafață extrem de mare. Pentru
navigația cu vele, în afară de echipajul permanent, mai este nevoie de 100-120
de persoane. Velele noastre sunt din material natural, este o textură de in cu
cânepă, se manevrează extrem de greu. Parâmele sunt din sizal, un material
natural. Toate activitățile sunt făcute manual, fiind necesari mulți oameni.
Cei 100-120 sunt studenți ai Academiei Navale din anul II, elevi ai Școlii
Militare de Maiștri de Marină, instructori. Echipajul unui marș de practică
este de maxim 200 de persoane. Pentru marșurile mai lungi trebuie să avem
obligatoriu medic chirurg și medic stomatolog.
- Care a fost primul marș al navei?
- Primul marș al navei a fost chiar în anul 1939. A fost organizat inițial
ca un marș peste Atlantic. Evenimentele militare din acea perioadă au
determinat reorganizarea marșului numai în Marea Mediterană, fiind vizitate
porturi din Italia, Franța, Algeria... Prima traversare a Atlanticului a fost
în 1976, când N.S. Mircea a participat pentru prima oară la Bicentenarul
Americii, vizitând Coasta de Est a Americii. Ulterior, au mai fost două
traversări ale Atlanticului, în 2004 și 2009. Spre marele meu noroc, am fost
prezent la ultimele două traversări ale Atlanticului.
- Al câtelea comandant al navei sunteți?
- Al treisprezecelea! De-a lungul istoriei navei au fost 13 comandanți.
- Ce înseamnă practica marinărească pe N.S. Mircea pentru viitorii
marinari?
- Din punctul meu de vedere este cea mai importantă practică. Toate țările
cu bogată tradiție marinărească își
instruiesc viitorii ofițeri pe veliere și pe veliere de clasa A, așa cum este
N.S. Mircea. Aici învață baza, învață marinăria, își dezvoltă calități
psihico-fizice pe care poate nici nu știau că le posedă, învață lucrul în
echipă, ajung să simtă că omul și nava formează un tot unitar, realizează că au
un rost pe mare, învață să trăiască la bordul unei nave. Cred că este extrem de
important să simtă nava, să simtă vântul, să simtă cum se mișcă nava bătută de
curent și de val.
- Este un semn de recunoaștere a calității academice a școlii navale române
prezența studenților străini la bordul navei, în cursurile de practică?
- Este un semn al notorietății și calității Academiei Navale faptul că are
un velier pe care să-și pregătească studenții, încă de la începutul școlii de
marină. De aici vine și o parte din notorietatea Academiei, recunoscută
internațional. La noi se pregătesc studenți străini din țări cu o bogată
tradiție marinărească, care știu ce înseamnă o pregătire pe un velier de clasa
A.
- Pregătirea navei începe de la finalul marșului trecut, pentrucă sunt o
serie de activități planificate pe un velier. La finalul unui marș de
instrucție trebuie să coborâm toate velele. Ele trebuie protejate de
intemperiile din perioada de iarnă. Velele sunt coborâte din arboradă și
depozitate în magazia de vele, care se află la bordul navei. Avem 23 de vele
extrem de grele, pe care le dăm jos în fiecare an, la sfârșitul lunii
octombrie, ridicându-le în martie-aprilie. După aceea, încep o serie de
activități de verificare a întregii aparaturi. În prezent, nava este una dintre
cele mai moderne nave, din punct de vedere al echipamentelor și instalațiilor
aflate la bord. Urmează o perioadă oficială de mentenanță, în care executăm
activități de reparații cu specialiști aflați în Forțele Navale. Oricând, la
orice oră, specialiștii bordului din echipajul permanent al navei asigură
mentenanța. Deci, toamna pregătim nava pentru perioada rece și primăvara
pregătim nava pentru practica de vară. Verificăm velele, echipamentele,
compartimentele în care vor locui studenții. La momentul sosirii studenților la
bord, nava este pregătită din toate punctele de vedere pentru stagiul de
practică. Indiferent că se află în apele naționale sau internaționale, nava
trebuie să fie aptă și să asigure securitatea echipajului.
- Care sunt obiectivele practicii, urmărite prin planul de învățământ?
- Primul obiectiv și cel mai important este instruirea studenților,
indiferent unde ne aflăm, indiferent că suntem pe mare sau în porturile în care
acostăm. Instruirea este pe primul plan. Studenții trebuie să cunoască
elementele de bază ale marinăriei, să cunoască cel puțin 10-15 noduri
marinărești, să facă anumite lucrări de matelotaj, să cunoască principiile de
funcționare ale instalațiile și echipamentele fiecarea specialități în parte. După
aceea, în anii 3-4, ei merg la navele militare de luptă și acolo continuă
detalierea funcționării echipamentelor, navigației navei izolate, în formații
specifice navelor de luptă. Pentru
perioada marșurilor de lungă durată, se detașează la bordul N.S. Mircea
profesorii de la Academia Navală, susținând pe navă sesiunea de examene, exact
ca și în Academie. Vreau să spun că eu îi apreciez pe studenții care vin pe
navă, pentrucă nu sunt niște condiții la bordul navei ca în cămin, unde ar
putea învăța altfel. Meseria aceasta de marinar este o meserie de echipă și, în
același timp, o meserie vocațională. Cei care vin și aleg să intre în sistemul
Forțelor Navale sunt pasionați de marinărie. Pasiunea aceasta îi determină să
învețe în orice condiții, îi determină să absolve Academia Navală cât mai bine.
- Care este relația cu omologii dumneavoastră și cum primiți reacțiile din
partea lor, în raport cu ceea ce faceți cu studenții dumneavoastră?
- Reacțiile sunt foarte importante pentru mine și ele sunt primite după
fiecare marș de instrucție, la nivelul Șefului Statului Major al Forțelor
Navale, în urma executării stagiului de practică al studenților străini la
bord. De asemenea, reacțiile sunt primite la finalul misiunilor navei. Noi
participăm, de cele mai multe ori, la regate organizate de Asociația
Internațională a Velierelor, în Marea Mediterană, Marea Nordului și peste
Oceanul Atlantic. La acest tip de activități sunt prezente foarte multe
veliere, nave școală ale țărilor reprezentative. Ne întâlnim cu navele surori
ale N.S. Mircea. Avem aprecieri foarte bune la adresa navei noastre, la adresa
pregătirii care se primește la bord și, probabil, că și acesta este motivul
pentru care sosesc an de an studenți străini la bordul navei.
- Ați fost și dumneavoastră tânăr student. Ați visat, v-ați imaginat
vreodată că veți ajunge comandantul N.S. Mircea?
- Eu aș îndrăzni să vă spun că, indiferent dacă își fac sau nu publice
sentimentele, toți ofițerii de marină își doresc să comande, măcar pentru 1 an,
N.S. Mircea, tocmai pentrucă este o navă deosebită și nu ai prea des în viață
ocazia să comanzi un velier. Eu sunt mândru! Îmi place să spun că sunt un
răsfățat al sorții și un mare norocos că am reușit să revin, după ani buni, la
N.S. Mircea. În vara anului 1989 am executat stagiul de practică la bordul
navei și în anul 2001 am fost numit ofițer secund. În anul 2006 am fost numit
comandant. Este o mândrie și o onoare pentru mine să fiu la bordul N.S. Mircea.
Este o onoare să fac parte din marea familie a N.S. Mircea! Spiritul acestei
nave este peste tot, se află în sufletul fiecăruia. Sunt convins că orice
student care a trecut pe la bordul navei are în inima lui o parte din N.S.
Mircea!