Textele din această pagină respectă grafia timpului, precum și formele de
exprimare specifice zonelor din care au fost culese. Ele ne aduc în atenție,
peste timp, obiceiuri și tradiții din viața poporului român. Notarea regiunilor
și comunelor corespunde formei de împărțire teritorială a țării în acele timpuri.
Descântec de deochiu
Pasăre albă codată
Din piatră născută
Cu nouri bătută
Dintr-însa trii picuruși au picurat
Unul di lapti dulci
Unul di vin dulci
Și unul di otravă
Cel ce-o băut laptele, s-o săturat
Cel ce-o băut vinul, s-o îmbătat
Cel ce-o băut otrava, o crăpat
Așa să crape ochii la cel ce-o deocheat pe...
Să rămîie curat și luminat
Ca de Maica Domnului lăsat
Ca soarele în senin
Amin.
Com. Crucea - Suceava, 1955
*
Com. Crucea - Suceava, 1955
* *
Cîntec de copii
Pe-o movilă de gunoi
Suspina un pițigoi:
Cinci opinci într-un picior
Și mă dejeră di mor
Iar o cioară și-un cioroi
Se rîde de pițigoi:
-Prea ești mic și prosticel
Cîntă și tu pînă-n seară:
Tîță-vară, țîță-vară.
Cîntec de copii
Pe-o movilă de gunoi
Suspina un pițigoi:
Cinci opinci într-un picior
Și mă dejeră di mor
Iar o cioară și-un cioroi
Se rîde de pițigoi:
-Prea ești mic și prosticel
Cîntă și tu pînă-n seară:
Tîță-vară, țîță-vară.
Com. Crucea - Suceava, 1955
*
Ritual la naștere - cumătria
La 2-3 zile după naștere, copilul este declarat de moașă și părintele copilului (tatăl) la oficiul stării civile. Botezul vine la 1-2 luni de zile. În vechime însă, botezul era mai tîrziu, cînd copilul poate să vadă cadoul nașilor: o vițică, un miel sau altceva.
Nașa duce copilul la biserică.
Pînă la 6 săptămîni, în casa noului născut nu se face mîncare, după botez urmează un ospăț mai mic. Obișnuit după după două săptămîni de la botez, dar uneori și după 2-3 luni, urmează cumătria, la care participă toți nașii, cîte 6 perechi de nași cel puțin, uneori și 12. Ei aduc bani, cîte 300 lei fiecare.
1) Primul moment este scăldatul copilului, într-o copăiță de lemn în care se pune: crișmă - pînza albă de la botez - lapte și zahăr. Nașii stropesc, cu lumînările la cap și la picioare, apoi spală pe rînd copilul pe la obraz, urechi, gît și încheieturi. Se înfașă apoi copilul, îl ia mama pentru legănat.
După scăldatul copilului, nașii dau bani pentru moașă, cîte 5-10 lei.
2) După aceasta lumea se așează la masă. La masă, se servește ca la nuntă: pîine, borș, sarmale și plăcinte și apoi deodată cozonac, fripturi și beutură.
3) După masă, nașii se dezbracă de bondițe, pe care le pun grămadă pe o masă. Copilul este așezat pe bondițe și toți mesenii, începînd cu nașii dau daruri: bani și alte lucruri. Daruri în bani se dau între 150-300 lei; nașii dau mai mult. Aici nu se închina pahar ca la nuntă.
Com. Șarul Dornei - Suceava, 1955
* *
Colindă - Trei păcurărași pe munte
Aude-să Doamne, aude
Florile-s dalbe
Trei păcurărași pe munte
Da unu-i mai străinat
Și p-acela l-o mînat
La fîntînă, Doamne-alină
Cu doauă găleți în mână.
Cînd napoi să duce
Lui leje i o făce
O să-l puște, o să-l taie
Să-l arunce-ntro păraie.
El din grai o cuvîntat:
Pe mine nu mă pușcați
Numa capu mi-l luați
Și pă mine mă-ngropați
În strunguța oilor
În jocuțu mieilor
Pămînt pă mine nu-ți pune
Numa dalbă gluga me
Fluierul după cure
Și cînd vîntu-o vîjîi
Fluierul meu m-o jeli
Și cînd vîntu-o răsufla
Fluierul meu m-o cînta
Cele doauă oi bălăi
Mîndru m-or cînta pă văi
Cele doauă oi cornute
Mîndre m-or cînta pe munte.
Com. Mănăstirea - Cluj, 1953
*
Apoi fetele se duc cîte 2-3-4 pe lîngă garduri, cu ochii legați, și numără
fiecare pentru sine nouă pari din gard. Al nouălea par îl leagă cu ață și
dimineața se uită la el: dacă-i cu scoarță, alesul va fi bogat, iar dacă-i fără
scoarță, alesul e sărac; dacă-i cu cepuri, fără scoarță, alesul are rude multe.
Și să sature de somn.
Patruzeci de care-ncarcă
*
Ritual la naștere - cumătria
La 2-3 zile după naștere, copilul este declarat de moașă și părintele copilului (tatăl) la oficiul stării civile. Botezul vine la 1-2 luni de zile. În vechime însă, botezul era mai tîrziu, cînd copilul poate să vadă cadoul nașilor: o vițică, un miel sau altceva.
Nașa duce copilul la biserică.
Pînă la 6 săptămîni, în casa noului născut nu se face mîncare, după botez urmează un ospăț mai mic. Obișnuit după după două săptămîni de la botez, dar uneori și după 2-3 luni, urmează cumătria, la care participă toți nașii, cîte 6 perechi de nași cel puțin, uneori și 12. Ei aduc bani, cîte 300 lei fiecare.1) Primul moment este scăldatul copilului, într-o copăiță de lemn în care se pune: crișmă - pînza albă de la botez - lapte și zahăr. Nașii stropesc, cu lumînările la cap și la picioare, apoi spală pe rînd copilul pe la obraz, urechi, gît și încheieturi. Se înfașă apoi copilul, îl ia mama pentru legănat.
După scăldatul copilului, nașii dau bani pentru moașă, cîte 5-10 lei.
2) După aceasta lumea se așează la masă. La masă, se servește ca la nuntă: pîine, borș, sarmale și plăcinte și apoi deodată cozonac, fripturi și beutură.
3) După masă, nașii se dezbracă de bondițe, pe care le pun grămadă pe o masă. Copilul este așezat pe bondițe și toți mesenii, începînd cu nașii dau daruri: bani și alte lucruri. Daruri în bani se dau între 150-300 lei; nașii dau mai mult. Aici nu se închina pahar ca la nuntă.
Com. Șarul Dornei - Suceava, 1955
* *
Colindă - Trei păcurărași pe munte
Aude-să Doamne, aude
Florile-s dalbe
Trei păcurărași pe munte
Da unu-i mai străinat
Și p-acela l-o mînat
La fîntînă, Doamne-alină
Cu doauă găleți în mână.
Cînd napoi să duce
Lui leje i o făce
O să-l puște, o să-l taie
Să-l arunce-ntro păraie.
El din grai o cuvîntat:
Pe mine nu mă pușcați
Numa capu mi-l luați
Și pă mine mă-ngropați
În strunguța oilor
În jocuțu mieilor
Pămînt pă mine nu-ți pune
Numa dalbă gluga me
Fluierul după cure
Și cînd vîntu-o vîjîi
Fluierul meu m-o jeli
Și cînd vîntu-o răsufla
Fluierul meu m-o cînta
Cele doauă oi bălăi
Mîndru m-or cînta pă văi
Cele doauă oi cornute
Mîndre m-or cînta pe munte.
Com. Mănăstirea - Cluj, 1953
*
Verjelul
În noaptea spre Anul Nou, se adună flăcăi, fete, bătrîni, la o casă, la o
casă de joc ori și la cîrciumă, unde se numesc perechi de tineri.
Se iau doi peri de porc, se pun pe vatră la foc și dacă ard și se prind
deolaltă, perechile de tineri pantru care s-au pus perii se vor lua; dar dacă
perii se despart și tinerii se despart. După aceasta se dansează și se bea.
Tot în ajunul Anului Nou, fetele, cîte 2-3, se duc la un coteț de porci și
dau cu piciorul, zicînd pe rînd:
- Haț îi în est an? Dacă porcul grohăește, însamnă că fata se căsătorește
în anul nou; dacă nu, mai șede mult.
Fata mai întreabă odată:
- Hața la anu? Dacă nu răspunde nici atunci, iarăși înseamnă că trebue să
mai aștepte. Fiecare fată întreabă pe rînd.
Com. Crucea – Suveava, 1955
*
Noi merem după mireasă
Noi merem după mireasă
De vom găsi somnoroasă
Uom lăsa la măsa-cas’
Și o deie supă domn
Și să sature de somn.
Vai săraca mireasa
Dimineață s-o sculat
Pe fereastră s-o uitat
Pe fereastra cea din dos
C-o gîndit că m-am întors.
Nu te cînta tu mireasă
Că unde te ducem noi
Este sită și covată
Și făină măcinată
Și lemne la tăietor
Numa să facem cuptor.
Ie-ți mireasă ziua bună
De la tată, de la mumă
De la frați, de la surori
De la grădina cu flori.
Com. Mănăstirea – Cluj, 1953
*
La mort
Stau pe pragul casei mele
Gata de drum lung, de jele
Toți îmi zîc să nu mă duc
Căci e greu drumul ce-apuc.
Lumea, ceasul cel amar
Și ca dor fară hotar
Vînt pustiu bate pe dînsul
Plec la drum, mă-neacă plînsul.
Căci pe urma mea rămîn
Țară scumpă, cer senin
Primăvară, rai cu flori
Zile lungi de sărbători.
Și rămîn poieni iubite
Inimi jalnici părăsite
Glas de jale mă...
Și-o soție ce jălește.
Feciori buni, fete iubite
Inimi jalnici părăsite
Și pe urma mea rămîn
Scumpe neamuri ce suspin.
Toți îmi spun să rămîn încă
Tpți mă plîng cu jale-adîncă
Iar eu stau pe prag de moarte
Și le zic: nu se mai poate.
Com. Tiha Bîrgăului – Tureac, Cluj, 1953
*
Cîntecul cununii ( la seceriș )
De unde cununa vine
Patruzeci de care pline
De unde cununa pleacă
Patruzeci de care-ncarcă
Cine duce cununa
Îi dreptă ca lumina
Ca lumina cea de ceară
Ce-o pun domnii în păhară
Ca lumina cea de său
Care-o pun domnii-n cauceu
Deschide gazdă poarta
Că-ți sosește cununa
Cine-o udat cununa
Crească-i stogu cît casă
Și stolnicu cît masa
Cine n-o udat cununa
Să n-ajungă săptămînă
Să mai prindă grîu cu mîna.
Com. Tiha Bîrgăului – Tureac, Cluj, 1953
*
Și eu nu fug de nevoi.
Eu mă duc mîndră-n cătane
Dacă nu ne cunoșteam
Căci eu merg cîntînd pe deal
Ca apa din vad în
vad
Mititel și
potolit
Tăte plugurile ară
Tăte plugurile ară
La holda de primăvară
Bate boii dă-i omoară
- Mînă bade boii bine
Nu-ți fie gîndu la mine
- Dăsfă mîndră ce-ai făcut
Să nu-mi bat boii mai mult
- Batăi, bade să te calce
Ce-am făcut nu pot desface.
Com. Călățele - Cluj, 1953
*
Du-mă Doamne, du-mă iară
Du-mă Doamne, du-mă iară
Pe cel plai cu frunza rară
În poiana cea rotată
Să mai fiu ce-am fost odată
Să fiu ciobănaș la oi
Să le pasc prin cele văi
Ciobănaș la oi cornute
Să le pasc prin cela munte
Mîndrele să mă sărute.
Com. Tiha Bîrgăului – Tureac, Cluj, 1953
*
Cîntecul ciobanului
Foaie verde de sub punte,
Sunt cioban și stau la munte
Și-am o turmă de oi multe.
Vin și vînturi, vin și ploi
Cînd și cînd la sărbători,
Le las la naiba de oi.
Cînd răsare sfînta lună
Eu-s cu turma la pășune
Turma paște pe coline
Eu gîndesc mîndră la tine.
Cînd răsare sfîntu soare
Eu cu turma pe răzoare
Turma paște pe fînețe
Eu strîngeam pe mîndra-n brațe.
Com. Tiha Bîrgăului – Tureac, Cluj, 1953
*
Eu mă duc mîndră-n cătane
Eu mă duc mîndră-n cătane
Tu rămîi și spală haine
Și le uscă-n dor și jele
Și le trimite pe stele.
Spală mamă hainele
Că se duc cătanele
- Dragu mamii le-am spălat
Numa nu ți s-o uscat.
Com. Turia – Cluj, 1954
*
Vai! Departe sunt de tine
Vai! Departe sunt de tine
Și nu pot să te-ntîlnesc
Arde foc inima-n mine
Cînd la tine mă gîndesc.
Of, ce doru-mi-i de tine
Puișorul meu iubit
Plînge pămîntu sub mine
De cînd nu ne-am întîlnit.
Ar fi fost cu mult mai bine
Dacă nu ne cunoșteam
Acest foc ce arde-n mine
Pentru tine, nu-l aveam.
Of, decît așa viață
Și un trai nefericit
Mai bine un glonț de armă
Și-atunci toate s-au sfîrșit.
Să nu crezi vorbele mele
Puișorul meu iubit
Rupe cartea-n bucățele
Și-om uita că ne-am iubit.
Și-o aprinde c-o.......
Ca să uiți mîndră de mine
Apa curge printre munți
Dar te rog să nu mă iuți.
Com. Turia – Cluj, 1954
*
Toată zîua of și au!
Toată zîua of și au!
Și din of n-aleg nimică
Numa capu mi se strică,
Inima mi se mănîncă.
Cine-o făcut oftatu
Ierte-i Dumnezeu păcatu.
Că acum de n-ar ofta
Trupu i s-ar venina
Inima i-ar și crăpa.
Dar omu dacă oftează
Trupu i se ușurează
Căci eu merg cîntînd pe deal
Nu ști nime ce gînd am
Și eu merg cîntînd pe vale
Nu ști nime ce mă doare.
Săreaco inima mea
Cum începe-a mă durea.
De trii șerpi să fii mușcată
N-ar fi-așa de-nveninată.
Nu mă doare de durere
Mă doare de vorbe grele.
Nu mă doare de durut
Mă doare de cîte-aud.
Mîndră floare-i norocu
Dar nu crește-n tot locu
Nu să face lîngă drum
Ca s-o rupă omu bun.
Ea se face lîngă tău
Și mi-o rupe omu rău.
Tău crește și-o mîlește
Omu bun n-o mai găsește.
Com. Crucea – Chiril, Suceava, 1955
*
Măicuța cînd m-o
făcut
Foaie verde grîu
mărunt
Măicuța cînd m-o
făcut
Apă-n cofă n-o
avut
Nici-un noroc
n-am avut.
Cu-n picior m-o
legănat
Cu mîna țîță mi-o
dat
Din gură m-o
blăstămat
Să umblu din sat
în sat
Ca apa din vad în
vad
Ca banu di
cumpărat.
Să mă leagăn ca
frunza
Ca frunza
alunului
În postu
sînpetrului.
Spune măiculiță
spune
Di ce n-am noroc
pe lume
Ți-o spus maica
și ț-a spune
Că tu n-ai nocor
pe lume.
Crud erai, micuț
în fașe
Am trecut pe
lîng-o baltă
Și-am scăpat
norocu-n apă.
Hai maică la iarmaroc
Să ne cumpărăm
noroc.
De-ar fi norocu
pe bani
L-ar cumpăra
boieri mari
Dar norocul nu se
vinde
Și nu-l are
oarecine.
Com. Crucea –
Chiril, Suceava, 1955
*
Decît slugă la
ciocoi
Foaie verde
lobodă
Toată lumea-i
slobodă
Decît slugă la
ciocoi
Mai bini cioban
la oi
Cu capul pe
mușiroaie.
Sub umbră de
codru verde
Mititel foc mi se
vede
Mititel și
potolit
Tot de voinici
ocolit
Nu știu zece ori
cinsprezece
Că mi-i că frig
un berbece
Un berbece,
berbecel
Sugător și
mititel.
Sub umbră de
pădurel
Voinicii mănîncă
miel
Și beau vin din
burdujel
Cîntînd și grăind
astfel:
- Codrule-i are
păcat
De m-ai da acum
legat
Că nimic nu ți-am
stricat.
De cînd în tine
intrai
Numai o cracă-ți
tăiai
Armele de
mi-atîrnai.
Aș fi pus poate
și jos
Dar pămîntu-i
umedos
Și ferul e
ruginos
Își pierde
lustrul frumos.
Com. Crucea –
Suceava, 1955
*
La Cupag la
crucea-naltă
La Cupag la
crucea-naltă
La Oprița
sprîncenată
A pus cîrciuma la
poartă
Și-a sărăcit
lumea toată.
Alta au pus-o la
cap di pod
Și-a sărăcit un
norod
Un norod și-un
culț de țară
Că mai aproapi
era să moară.
Vini romînu
călare
Pleacă cu șaua-n
spinare,
Sosi și popa
strigoi
Și el din sat de
la noi
Cu patru roibi la
căruță
Îi bău pîn
dimineață
Mai rămase cu
viață.
Com. Crucea –
Suceava, 1955
*
Oare păcatu mi-a
fi?
Oare păcatu mi-a
fi
Să sărut gura
mîndrii?
Ori îi păcat, ori
îi ba
Gura mîndri-oi
săruta
Spusu-ț-am leliță
ție
Să-ți faci
colibiță-n vie
Să-mi fii dragă
numa mie
Dar tu mîndră
ți-ai făcut
Colibiță de bujor
Să fii dragă
tuturor
Tuturor
voinicilor.
Com. Chișlaca –
Oradea, 1955
*
Amărît îs da nu-i
modru
Amărît îs da nu-i
modru
C-o picat frunza
din codru
Și rămîne codrul
rar
Și rămîne fără
frunză
Nu mai am unde
m-ascunde
Cu mîndruța pă la
umbră.
Com. Tăgădău –
Benești, Oradea, 1955
*
Muiere cu bărbat
mîndru
Muiere cu bărbat
mîndru
Așterne patu
rîzîndu
Ceie cu bărbat
urît
Așterne patu
plîngînd.
Cu urîtu-oi mai
trăi
Numa noapte de
n-ar fi
Cu urît mă bag ăn
casă
Cu urît mă pun la masă.
Com. Tăgădău –
Oradea, 1955
*
Rămîi sănătos
Ardeal
Frunză verde
năvălean
Rămîi sănătos
Ardeal
Și tu sănătoasă
țară
De-oi trăi să te
calc iară.
Pare că spune
inima
Că mai mult nu
te-oi călca
Săraca nevasta me
Cum rămîne sîngure
Cu trei copii
lîngă ie.
Copiii cînd să
sculau
De mamă-sa
întrebau:
- Hoi mamă! Înghei
tata?
- În front la
Italia
Da’ști Maica
Precista
Mai vide-l-om
pui, o’ ba.
Com. Chișlaca –
Oradea, 1955
*
Nu mă da după chiabur
Foaie verde, foaie fragă
Dă-mă mamă, dă-mă dragă
Dă-mă și după sărac
Numai să-l iubesc cu drag
Nu mă da după chiabur
Toată viața să mi-o-njur
După el dacă mi-i da
Singură m-oi spînzura
De crenguța nucului
La marginea drumului
Ca să vadă maicele
Cum să-și deie fetele.
Com. Bucea - Cluj, 1955
*
Părăuț cu apă rece
Părăuț cu apă rece
Dare-ar Dumnezeu să plece
Să rămîie numai molu
Cum am rămas eu cu doru
Să rămîie numai prafu
Cum am rămas cu necazu
Legănate-ai bade-n coastă
Cu ochii la casa noastră
Legănate-ai dumneata
Pe-o crenguță ca mierla.
Com. Bucea - Cluj, 1955
*
Pentru scumpa mea iubită
pentru scumpa mea iubită
Lăsa-i arma ruginită
Și-o luai pe-o vale adîncă
Unde numai cucu cîntă
Cucu cîntă, mierla zice
-Nu-ți bea banii mai voinice
Mîndrele să nu-i mănînce
-Lasă beau ca să nu steie
Mîndrele să nu mi-i beie.
Com. Bucea - Cluj, 1955
*
Plutăritul pe valea Bistriței
Lemnul pentru plute vine din pădure, pe pîraie. Se corhănește ( se dă cu țapina la vale ); se trage cu boii sau cu cateu ( cărucior ) la loc de încărcat, la remorcă sau la vagon, se transportă la locul de legare ( șchele ) ca Bîrnărelul sau Pîrîu Crucii; d-acolo îl ia în primire ceata de legători, îl găurește, îl dă în vale și-l face căpătîie ( table ), le întrunește cap la cap și face pluta din 2-5-7 table.
La apă sacă se așteaptă un hait. Se oprește apa cu un dig de lemne sau piatră; apa închisă stă 6-8 ore, apoi i se dă drumul și face o umflătură după care, la o oră sau două pleacă și pluta. Pluta merje cu mult mai repede decît apa și după cîțiva km ajunje din urmă umflătura și o depășește.
Pe parcursul apei sînt mai multe purifuri (iaz) făcute din bîrne și bușteni mari legați în fier și sîrmă care se așază în apă și se fixează cu piatră. Aceștia ridică apa și încetinesc viteza apei. Aici se construiesc plute. De la Crucea pînă la Broșteni sînt vreo 16 purifuri. La apă mare puriful este periculos pentrucă trecînd pluta peste el se înclină pluta, intră cu buzarul și cîrma în apă, se înclină pluta și plutașii se scufundă pînă la subsuori și de multe ori sînt asvîrliți sub plută fiind amenințați cu înecul.
Nu mă da după chiabur
Foaie verde, foaie fragă
Dă-mă mamă, dă-mă dragă
Dă-mă și după sărac
Numai să-l iubesc cu drag
Nu mă da după chiabur
Toată viața să mi-o-njur
După el dacă mi-i da
Singură m-oi spînzura
De crenguța nucului
La marginea drumului
Ca să vadă maicele
Cum să-și deie fetele.
Com. Bucea - Cluj, 1955
*
Părăuț cu apă rece
Părăuț cu apă rece
Dare-ar Dumnezeu să plece
Să rămîie numai molu
Cum am rămas eu cu doru
Să rămîie numai prafu
Cum am rămas cu necazu
Legănate-ai bade-n coastă
Cu ochii la casa noastră
Legănate-ai dumneata
Pe-o crenguță ca mierla.
Com. Bucea - Cluj, 1955
*
Pentru scumpa mea iubită
pentru scumpa mea iubită
Lăsa-i arma ruginită
Și-o luai pe-o vale adîncă
Unde numai cucu cîntă
Cucu cîntă, mierla zice
-Nu-ți bea banii mai voinice
Mîndrele să nu-i mănînce
-Lasă beau ca să nu steie
Mîndrele să nu mi-i beie.
Com. Bucea - Cluj, 1955
*
Plutăritul pe valea Bistriței
Lemnul pentru plute vine din pădure, pe pîraie. Se corhănește ( se dă cu țapina la vale ); se trage cu boii sau cu cateu ( cărucior ) la loc de încărcat, la remorcă sau la vagon, se transportă la locul de legare ( șchele ) ca Bîrnărelul sau Pîrîu Crucii; d-acolo îl ia în primire ceata de legători, îl găurește, îl dă în vale și-l face căpătîie ( table ), le întrunește cap la cap și face pluta din 2-5-7 table.
Se alege șeful șchelei, care comandă 5-6 muncitori.
După ce legătorii au terminat pluta, o dau în primire plutașilor.
O plută de 2-3 table ( cam 100 mc ) este condusă de 2 plutași.
Pe prima plută sînt aranjate 2 cîrme, uneori 3 cînd îs mai multe table sau cînd pe plută se iau și masageri.
Cînd funcționează pluta?
La apă sacă se așteaptă un hait. Se oprește apa cu un dig de lemne sau piatră; apa închisă stă 6-8 ore, apoi i se dă drumul și face o umflătură după care, la o oră sau două pleacă și pluta. Pluta merje cu mult mai repede decît apa și după cîțiva km ajunje din urmă umflătura și o depășește.
Cel mai mare hait îi la Zugreni în Cheile Bistriții.
La cotiturile Bistriții sînt legători a apei numite cășiți, pentruca să nu dea pluta în mal, la anumite locuri tari.
Pluta mergînd cu haitu, merje mai repede ca apa și iese în secu haitului; atunci pluta dinainte se oprește, iar cele din urmă avînd apă, se produce închisoarea (oprirea forțată de lemne), se întîmplă accidente, se îneacă scule ș.a.
Este o echipă de plutărie care dă concursul acestor plutași să refacă plutele la loc, cum or fost și pleacă în continuare.
La apă mare, pluta pleacă normal.
Cînd apa e mare, după ploi de-obicei cînd apele cresc, plutele nu merg pentrucă forța apei e foarte mare.
Cînd apa e rece și mai mare, pluta are viteză mai mare, iar cînd apa e încălzită viteza e mică. Pe apă rece pluta face cam 12 km pe oră, pe cînd pe apă caldă face numai 8 km pe oră. Toamna, la apă sacă, cînd merje cu haituri, de la Crucea pînă la Piatra, cam 120 km se face în 3 zile.
Pe parcursul apei sînt mai multe purifuri (iaz) făcute din bîrne și bușteni mari legați în fier și sîrmă care se așază în apă și se fixează cu piatră. Aceștia ridică apa și încetinesc viteza apei. Aici se construiesc plute. De la Crucea pînă la Broșteni sînt vreo 16 purifuri. La apă mare puriful este periculos pentrucă trecînd pluta peste el se înclină pluta, intră cu buzarul și cîrma în apă, se înclină pluta și plutașii se scufundă pînă la subsuori și de multe ori sînt asvîrliți sub plută fiind amenințați cu înecul.
La locuri tari, loc stîncos, cotoros (coturi strîmte), la țancuri (pietre mari în apă) cum o fost înainte la Toance sînt primejdii mari. Dacă la anumite puncte încearcă plutașul să oprească pluta, se întîmplă să se rupă sîrme (șpanga) se sparge pluta și dăunează și celor care vin în urma lui, fiindu-i în care deacurmezișul.
Pluta se cîrmește greu la aceste locuri fiindcă are o viteză mare. Toancele sînt acum dinamitate și nu mai prezintă așaa pericol ca în trecut. Aici e viteza cea mai mare, apa face nahlapi.
Pluta se compune din buzar, huzăr, musteață, catarg, dălcăuș, argele, gînj, grif, jug, resteu, călădău, șfori, sprangă, cazîc.
Echipamentul plutașului se compune din:
- cisme de cauciuc
- colțari - potcoave cu curele pe picior ca să nu alunece pe lemne
- pelerină de ploaie
Uneltele sînt:
- sfredel de găurit lemne
- țapină
- topor
- șprangă, sîrmă groasă răsucită cu care leagă și oprește pluta, lungă de 25-30 metri
- țuiac - un lemn cu fier în vîrf, care servește la șprangă
Comenzi la construitul plutei:
- pais! = se dă lemnul înainte cu țapina, direcția lemnului este cu lungimea spre vale
= se scoate bușteanul dintr-o gaură cu țapina (s-a oprit de ceva alunecînd la vale)
- volta! = a da lemnul de-a dura
- șiba! = a-l da de un capăt (de cel subțire) mai înainte, pentruca să ajungă la linia perpendiculară pe direcția văii; să meargă egal la vagon
- marina! = se dă lemnul dintr-o parte cu țapinele și se răstoarnă; învîrte lemnul ca să se așeze pe vagon
- paluga! = cînd nu merge volta, din acuza unui dîmb sau a unei pietre, se dă lemnul dintr-o parte.
Com. Crucea - Cluj, 1955
* *
- pais! = se dă lemnul înainte cu țapina, direcția lemnului este cu lungimea spre vale
= se scoate bușteanul dintr-o gaură cu țapina (s-a oprit de ceva alunecînd la vale)
- volta! = a da lemnul de-a dura
- șiba! = a-l da de un capăt (de cel subțire) mai înainte, pentruca să ajungă la linia perpendiculară pe direcția văii; să meargă egal la vagon
- marina! = se dă lemnul dintr-o parte cu țapinele și se răstoarnă; învîrte lemnul ca să se așeze pe vagon
- paluga! = cînd nu merge volta, din acuza unui dîmb sau a unei pietre, se dă lemnul dintr-o parte.
Com. Crucea - Cluj, 1955
* *
De s-ar afla cineva
De s-ar afla cineva
Să-mi citească inima
Ar citi pîn-ar muri
Și tot n-ar mai isprăvi.
Arză-te focu pămînt
Și te bate Domnul sfînt
C-am semănat busuioc
Și-a ieșit pară de foc
Și-am semănat viorele
Și-a ieșit amar și jele.
Com. Bucea – Cluj, 1955
*
Doamne, cînd m-am însurat
Doamne, cînd m-am însurat
La ochi să mă fi legat
Și-n fîntînă să fi dat.
Muierea mă necăjește
Păru-n cap îmi tăt albește
Scapă-mă, Doamne, odată
De-așa muiere spurcată
Și mă scapă și pe mine
Să trăiesc o tîr’ mai bine.
Com. Bucea – Cluj, 1955
*
De-ar fi bătut Dumnezeu
De-ar fi bătut Dumnezeu
Muntele de la Brașeu
Talpa leagănului meu
Unde m-am legănat eu
Să nu se legene nime
Om fără noroc ca mine
Că și eu m-am legănat
Om fără noroc, bugat
Arde-ai lume într-un ceas
Să mă scap de-al meu necaz
Focu să te ardă bine
Că ești neagră pentru mine.
Com. Bucea – Cluj, 1955
*
Mai dă-mi, Doamne, zece zloți
Mai dă-mi, Doamne, zece zloți
Să mă duc în tîrg la moți
Să mă plimb printre cojoace
Să-mi aleg mîndra ce-mi place.
Com. Capăcel – Oradea, 1957
*
Pietrele Doamnei și Rarăul
Pietrile Doamnei îi zice așe, că o fost ascunsă acolo doamne lui Petru
Rareș, cu un căpitan al lui Rareș, anume Todirescu. Petru o plecat în Ardeal.
La pietri era o peșteră unde s-o ascuns doamna. O vinit un urs în ușa peșterii
unde o fost băgați și Todirescu l-o pușcat. O vinit și niște Turci cît o stat
ei acolo și o pușcat și ei. O vinit un zimbru. Todirescu era călare și cum
gone, zimbrul în fugă o sărit ți o sărit și calu în prăpastie. De aceie îi zice
Piatra Zimbrului, iară muntelui îi zice Todirescu, că o murit el și vînătorii
acolo. Doamna o rămas singură; ie o omorît turcii; cînd i-o zărit s-o dus
înăuntru, o luat arma și o pușcat. Numele (di) la muntele rarău vini di la
Petru Rareș.
Com. Crucea – Suceava, 1955
*
Olἁhos
A romanok, a romanok mindt bocskorbo iarnak
Ar a ἑlik vilagikat a kitketten iarnak.
Com. Doboly-Imper – Aut. Maghiară, 1954
TRAIAN MÎRZA - Culegere de folclor, Cluj 1957.
***
TRAIAN MÎRZA - Culegere de folclor, Cluj 1957.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu