Directorii Nicolae Mareș, Mihai Duțescu, Modest Cichirdan, Emil Maxim au fost dedicați muzicii, oameni care au teatrul în sânge, oameni care au ținut scena lirică din Craiova la standarde înalte. Însuși Florian-George Zamfir este um om al scenei, care simte și trăiește pentru muzică.
Teatrul acesta a fost construit și există datorită oamenilor dedicați lui, oameni care, văzuți sau nevăzuți, au trudit și trudesc pentru cultură. Dincolo de orgolii, neînțelegeri și interese personale...
Trăim într-un timp alert, în care toate aceste lucruri sunt date uitării. În vremuri tulburi, apar tot felul de manifestări, străine de spiritul teatrului nostru. Tot felul de lucruri, care nu fac decât să mâhnească oamenii scenei.
Trăim în timpul în care informația se obține prin internet. Dacă dăm căutare pe Google, vom găsi site-uri actualizate, bine puse la punct, ale teatrelor și operelor din România. Din păcate, dacă facem același lucru pentru Teatrul Liric Elena Teodorini Craiova, vom constata că aflăm...nimic! Ori nu sunt informații, ori sunt greșit postate. Un site care se află în grija Studiilor Muzicale și care este în construcție de...aproape 1 an. Dovadă că se muncește mult, pe bază de grafic, aplicat.
Voi fi cât se poate de clară și voi prezenta situația punctual.
Pe pagina de pornire a site-ului, avem un anunț din vara anului 2011. Atât și nimic mai mult!
La capitolul ,,Despre noi” putem studia cu interes o pagină…goală. Aceeași situație și la ,,Manager”.
La capitolul ,,Studii muzicale” începem să ne distrăm. Constatăm că baritonul Balla Sandor este, în continuare, angajatul nostru, deși distinsul domn este angajatul altei instituții. Actorul Nicu Laurențiu figurează suspendat! Mărturisesc că am vorbit cu el și a recunoscut că în această iarnă a rămas suspendat cu mașina în nămeți, nici vorbă să fie suspendat între paranteze! Cât despre balerina Floriana Ion, ea este bine stabilită în Emiratele Arabe! Putem să vedem și că pe balerina Eva Ștefănescu o cheamă și Lelia! Sigur că Lelia…Vais o cheamă la scenă, pentru repetiții, dar…Fostul coleg Emilian Belcin s-a transformat în Emilian Belciu, fără ca măcar să știe!
Colega Viorica Toma este …SUFLER (operă)! Promit să o întreb ce caută ca SUFLEUR la spectacolele de copii și la operete! Am o propunere: am putea să o numim pe colega noastră ,,doamna promptar"!
La ,,Orchestră” avem, cu certitudine, două categorii de colegi: ,,artiști instrumente” și ,,instrumentiști”! Îl regăsim pe regretatul nostru coleg Iulian Bozgan, în colectivul de ,,artiști instrumente”! Aici nu mă bag, căci este posibil să existe o legătură între cele două lumi, intermediată discret de ,,Studiile muzicale”!
În ceea ce o privește pe colega noastră Maria Cristiana Stan, ea s-a transformat brusc în Stan Maria și Cristian! Doi în unul, la ofertă!
În ceea ce o privește pe colega noastră Maria Cristiana Stan, ea s-a transformat brusc în Stan Maria și Cristian! Doi în unul, la ofertă!
La ,,Administrativ” intră, de-a valma, și contabilitatea, fără contabil șef, care se menține într-un anonimat demn de filme. Oricum, am aflat că șef birou contabilitate este un tip Ionescu Marian, despre care nu am auzit nici o vorbă, până azi! Cred că buna noastră colegă Mariana Ionescu a plecat fără să ne spună!
La ,,Tehnic” avem, la grămadă, ,,Secția tehnică scenă”, Biroul Marketing și Producția.
Acum, nu am înțeles prea bine: secția e tehnică sau vorbim de tehnica scenei? Ce caută restul la acest capitol, numai Dumnezeu poate să știe!
Colegul Roberto Bujor este șef formație ( iluminare scenă)! Iluminare scenă? Poate ne iluminează cineva în privința acestei chestiuni!
Colegul Roberto Bujor este șef formație ( iluminare scenă)! Iluminare scenă? Poate ne iluminează cineva în privința acestei chestiuni!
În rest, nu avem Resurse Umane, Achiziții, PSI și consilier juridic! Cât despre secretară, nici nu ne mai trebuie! Am înlocuit-o cu un robot tânăr, talentat și cu doctorat în domeniu!
Oameni buni, dacă talentul vă recomandă, măcar puneți mâna și învățați organigrama instituției! Înainte de a face proiecte de management și alte lucruri de genul acesta! Când vă asumați realizarea unui lucru, faceți totul cu dăruire, profesionalism și mult suflet! Teatrul înseamnă suflet!
Dacă nimeni nu v-a spus acest lucru, îl spun eu, asumându-mi responsabilitatea afirmațiilor: scena aceasta este prea încărcată de valoare și istorie, pentru a o pune la dispoziția oricărui, oricum și oricând! Fiți realiști, vedeți ce valori au călcat scândura scenei și evaluați-vă! Veți descoperi câte aveți de învățat! Din fericire, sunt mulți cei de la care puteți, încă, să învățați! Vă doresc să aveți multă minte!
,,Festivalul internațional Elena Teodorini, praznic cultural în Cetatea Băniei...
În 1857, se consemnează deja la Craiova suveranitatea unei veritabile dinastii artistice, prin stabilirea definitivă a familiei Teodorini, Theodor și Maria împreună cu cele două fice Aura și Elena, lansate și afirmate deja ca interprete de o incontestabilă valoare, în circuitul cultural-artistic internațional.”
Marți, 4 octombrie 2011, Gala Operei – Revistă program realizată de Antoniu Zamfir
Observații:
1. Elena Teodorini, fiica cea mare a Teodorinilor, s-a născut în anul 1857 și a decedat în anul 1926. Prin urmare, în anul 1857, fiica cea mică, Aura, nu exista. Se înțelege că cele două fiice ale Teodorinilor, chiar dacă ar fi vrut, în anul 1857 nu aveau cum să fie lansate și afirmate deja ca interprete...
2. Conform gramaticii limbii române, se scrie corect ,,fiice”, nu ,,fice”!
3. Vă rog să fiți indulgenți în ceea ce privește virgulele.
,,Cu aceste date, spectacolul muzical la Craiova, primește conotații de-a dreptul profesionale, căci efortul laudativ susținut de artiști, repertoriul complex, existența unei orchestre proprii și dorința perpetuă pentru impulsionarea și augmentarea creației muzicale de scenă lirică, au impus teatrul Teodorinilor în rândul instituțiilor de gen, apreciate pe plan național și internațional. Dovadă stă și faptul că era singurul teatru din țară cu două garnituri de operetă complete.”
Marți, 4 octombrie 2011, Gala Operei – Revistă program realizată de Antoniu Zamfir
Observații:
1. DEX: laudativ,-ă = care laudă; favorabil, elogios
2. La Craiova au existat ,,două formații distincte de operetă, lucru nemaiîntâlnit în alt teatru al țării, conduse de Al.G.P.Marinescu și A. Bobescu.” – istoria Teatrului Național din Craiova. Cât despre garnituri...erau de tren, de pat sau de robinet?
,,Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Nagyszentmiklós, azi: Sânnicolau Mare, d. 26 septembrie 1945, New York) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.
Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.
În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul sinfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.
Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.”
Joi, 29 octombrie 2011, Castelul Prințului Barbă-Albastră – Revistă program realizată de Antoniu Zamfir
Observații: Text copiat integral de pe Wikipedia!
În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și anume: Rigoletto, Il Trovatore și La Traviata, la care se mai adaugă și I vespri siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se reprezintă Un ballo in maschera („Bal mascat”). În același an se căsătorește cu Giuseppina Strepponi.
Observații:
1. Text Wikipedia, publicat în caiet program Traviata, realizat de Antoniu Zamfir, 27 ianuarie 2011.
Extras din CV-ul public al domnului Antoniu Zamfir, șef Studii Muzicale:
Observații:
1. Cum putem interpreta ,,activitate științifică diversă"?
2. ȘTIINȚÍFIC, -Ă, științifici, -ce, adj. Care aparține științei, privitor la știință; bazat pe principiile științei. [Pr.: ști-in-] – Din fr. scientifique (după știință).
ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science).
3. Nu aștept răspuns! Întrebarea este retorică!
P.S.
29.02.2012, ora 00.05, pe Facebook:
De cele mai multe ori, adevărul nu place!
Asta e viața!
Se folosește obsesiv formula ,,revistă program", formulă străină mediului cultural. În concret, autorul acesteia se referă la consacratul ,,caiet-program", atât de cunoscut oamenilor calificați din domeniu și publicului. Pentru a lămurii lucrurile:
Sfat profesional: nu încercați să inventați într-un domeniu atât de riguros, căci riscați să cădeți în penibil!
Va urma
Giuseppe Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole[1], în apropierea Parmei, Italia. Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia.
Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege și își continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții.
Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13 opere, între altele I Lombardi alla prima crociata (Lombarzii), Ernani, I due Foscari, Macbeth și Luisa Miller. Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina Strepponi.
Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ' Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera La forza del destino („Forța destinului”) și Messa di Requiem, celebrată în 1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera Aida. În 1887, este reprezentată capodopera sa Otello iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff, după care se retrage la "Sant'Agata" și își ia adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață la Milano, la 27 ianuarie 1901.
Observații:
1. Text Wikipedia, copiat cu foarte mici modificări și publicat în Caietul program realizat de Antoniu Zamfir - Nabucco, joi, 15 decembrie 2011.
2. Același text se găsește în Falstaff - Caiet program realizat de Antoniu Zamfir, joi, 19 mai 2011.
3. Același text se găsește în Trubadurul - Caiet program realizat de Antoniu Zamfir, joi,7 octombrie 2010.
Complicata melodrama o are ca eroina principala pe tiganca Azucena, a carei mama a fost arsa pe rug, fiind acuzata ca i-a facut farmecele copilului Conteului di Luna. Pentru a-si razbuna mama, Azucena rapeste copilul, apoi din greseala isi arunca propriul copil in flacari. Ingrozita, tiganca fuge cu copilul contelui, pe care il creste ca si cand ar fi fost al ei, cu numele de Manrico. La inceput, tanarul conte, fratele lui Manrico, asteapta sosirea misteriosului trubadur care a cucerit-o pe Ducesa Leonora. Apare trubadurul Manrico, iar cei doi se lupta in duel, fara sa site ca sunt frati. Cand Leonora aude zvonul ca Manrico a fost ucis de garzile contelui, isi jura sa se calugareasca. Dar iubitul ei trubadur, de fapt in viata, se grabeste sa ajunga alaturi de ea. Armata contelui asediaza ascunzatoare celor doi, iar batrana Azucena, ajungand in tabara inamica, este condamnata la moarte. Incercand sa isi salveze mama, Manrico este capturat si aruncat in inchisoare. Disperata, Leonora promite ca se va casatori cu contele in schimbul libertatii lui Manrico, dar cand acesta accepta, ducesa prefera sa se otraveasca, murind in bratele iubitului. Furios, contele o forteaza pe Azucena sa urmareasca executia lui Manrico, dar batrana tiganca are ultimul cuvant, spunandu-i contelui ca de fapt si-a ucis fratele.
Observații:
1. Text publicat pe site-ul www.artline.ro
2. Preluat și publicat, fără citare de sursă, în caiet program Trubadurul, 2 iunie 2011, realizat de Antoniu Zamfir.
Traviata a fost inspirată de Rose Alphonsine Plessis (1824 - 1846) (născută în satul Nonant, nu departe de orașul Bayeux din Franța), care a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsă la Paris fără bani, a început să practice prostituția. La 18 ani devenise deja o cunoscută ca una din cele mai scumpe curtezane (care în limba italiană se numește "traviata"). Spre a scăpa de urmărirea familiei, și-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis. În această perioadă, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas-fiul (1824 - 1895), care s-a îndrăgostit de ea și cu care a întreținut strânse legături amoroase. Legătura lor au continuat chiar și după căsătoria ei, până la prematura ei moarte, în urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o mulțime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre. În anul 1848, Alexandre Dumas fiul a publicat romanul "Dama cu camelii", roman puternic autobiografic, care a servit apoi ca sursă de inspirație pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi, La Traviata, cu singura diferență că în operă, personajul feminin apare sub numele de "Violetta Valery".
1. Text Wikipedia, copiat cu foarte mici modificări și publicat în Caietul program realizat de Antoniu Zamfir - Nabucco, joi, 15 decembrie 2011.
2. Același text se găsește în Falstaff - Caiet program realizat de Antoniu Zamfir, joi, 19 mai 2011.
3. Același text se găsește în Trubadurul - Caiet program realizat de Antoniu Zamfir, joi,7 octombrie 2010.
Observații:
1. Text publicat pe site-ul www.artline.ro
2. Preluat și publicat, fără citare de sursă, în caiet program Trubadurul, 2 iunie 2011, realizat de Antoniu Zamfir.
Observații:
1. Text Wikipedia, publicat în caiet program Traviata, realizat de Antoniu Zamfir, 27 ianuarie 2011.
Extras din CV-ul public al domnului Antoniu Zamfir, șef Studii Muzicale:
1. Cum putem interpreta ,,activitate științifică diversă"?
2. ȘTIINȚÍFIC, -Ă, științifici, -ce, adj. Care aparține științei, privitor la știință; bazat pe principiile științei. [Pr.: ști-in-] – Din fr. scientifique (după știință).
ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science).
3. Nu aștept răspuns! Întrebarea este retorică!
P.S.
29.02.2012, ora 00.05, pe Facebook:
De cele mai multe ori, adevărul nu place!
Asta e viața!
Se folosește obsesiv formula ,,revistă program", formulă străină mediului cultural. În concret, autorul acesteia se referă la consacratul ,,caiet-program", atât de cunoscut oamenilor calificați din domeniu și publicului. Pentru a lămurii lucrurile:
REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Reprezentație teatrală constând dintr-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.
Sfat prietenesc: atunci când nu stăpâniți termenii, apelați la DEX!Sfat profesional: nu încercați să inventați într-un domeniu atât de riguros, căci riscați să cădeți în penibil!
Va urma
***
