Pentru cine lucrează URSUL?

Personaj central al buletinelor de știri din utimele zile, URSUL ne abate atenția, cu mult talent, de la probleme grave. La cum a acționat, nelăsându-se înpuns de un imbecil, căruia i-a demonstrat cum sfârșești când ai cap numai pentru a nu te ploua în gât, URSUL nu este de capul lui! După ispravă, URSUL își bate joc de autoritați. O gramadă mare de slujbași ai statului aleargă năuci după el, fără ca măcar să aibă idee pe unde își plimbă fizicul.

Glumă, glumă, dar ce fel de țară e asta, în care unul, doi sau trei urși sunt o problemă națională? O problemă așa de mare, încât autoritățile nu sunt în stare să facă față unor situații punctuale.

URSUL diversionist își vede de misiunea lui! Eu cred că e cazul să-l verificăm la dosar, să vedem ce a făcut în ultimii 10 ani, pentru cine lucrează, ce interese are...

Să facem niște investigații, niște studii, să alocăm fonduri speciale pentru asta...doar vine campania electorală! Să ne grăbim, căci URSUL, pervers cum este, ne lasă cu situația încurcată și intră în hibernare! Ce ne facem, atunci?

Toamna asta mă încearcă lehamitea!

După o vară în care m-a bântuit revolta, toamna asta se cuibărește în sufletul meu însoțită de o serioasă stare de lehamite. Nu e o stare pasageră, care să treacă odată cu dispariția frunzelor. Ea e provocată de tot ceea ce văd în jurul meu. E provocată de tot ce se întâmplă în jurul meu. Odată cu lehamitea, mă încearcă și nostalgia. Îmi e dor de oameni frumoși la suflet. Îmi e dor de sinceritate. Îmi e dor de solidaritate. Îmi e dor de respect. Îmi e dor...

Am avut șansa să mă nasc în timpuri care mi-au dat ocazia să cunosc toate acestea. Unde au dispărut? Am avut șansa sau este o mare neșansă? Atunci când ai elemente de comparație, devii nemulțumit... Din nemulțumire se naște revolta. M-am tot revoltat vreo 20 de ani. Acum, am ajuns la lehamite, căci e ciudat să te tot revolți de unul singur!

P.S. Lehamitea nu înseamnă că renunț la luptă! Doar schimb registrul!

Comandor Aurelian Cojocaru – Eroul Craiovei!

Peste câmpul de la Gherceşti s-a aşternut liniştea. O cruce şi lumânările aprinse zilnic de o familie din zonă amintesc de tragedia din 23 august 2012, zi în care comandorul Aurelian Cojocaru a ales să se sacrifice pentru a salva alte vieţi.

Pilotul cu albastrul cerului în suflet a devenit Eroul Craiovei. Un om special, un profesionist desăvârşit, Aurelian Cojocaru ne-a adus în atenţie curajul, onoarea şi sacrificiul, valori caracteristice elitei aviaţiei româneşti. O elită nedrept ascunsă într-un con de umbră.

Vorbim despre piloţii noştri numai atunci când se întâmplă o nenorocire. Dacă veţi avea curiozitatea să analizaţi statistica neagră a accidentelor aviatice din 1990 până acum, veţi constata că majoritatea au ca şi concluzie de anchetă eroarea de pilotaj. Sunt curioasă ce concluzie va avea ancheta de la Craiova. Cred că este important ca anchetatorii să se gândească la valori precum curajul, onoarea şi sacrificiul, atunci când se grăbesc să tragă concluzii.

La Craiova, zborul Şoimului a fost frânt de un stâlp. Un stâlp dezafectat, rămas aşa, în câmp. Nu este singurul. Pentru această neglijenţă nu răspunde nimeni?

Nu ştiu dacă, în lipsa stâlpului, comandorul Aurelian Cojocaru ar fi reuşit să se salveze. Poate că da...

BABUINUL DE ȘANTIER!

Babuinul de șantier este larg răspândit în România. Câți dintre noi nu au avut de-a face cu el? Feroce, este activ în prima parte a zilei. De regulă, distruge mai mult decât construiește. După amiază, își demonstrează abilitatea de a mânui diverse recipiente în care se păstrează licori năucitoare pentru creier (încercând identificarea chestiei depozitate în cutia craniană).  Cu hidratarea asigurată, babuinul de șantier devine melancolic, stare ce îi impune lungi pauze de refacere. Odată refăcut, așteaptă cu răbdare să vină seara, ferindu-se de căldură în locuri umbroase. Mulțumit de ritmul zilei încheiate, noaptea se odihnește, pentru ziua următoare. Mănâncă bani cu aceeași lejeritate pe care o manifestă în procesul de hidratare, pe principiul că nu sunt ai lui, ci ai fraierului care îi dă. 

Aparent, babuinul de șantier este meticulos, planifică riguros și ține să-ți facă mintea dâmburi cu tot felul de cifre și calcule, convins că nu mai ai puterea să observi că rezultatele se lasă greu văzute.

Când se retrage, babuinul de șantier lasă în urma lui un adevărat dezastru. Cu toate acestea, unii dintre noi nu pot să trăiască fără să aibă cel puțin un contact major, pe parcursul vieții,  cu acest exemplar, considerându-l un rău necesar.

Cu toate relele sale, babuinul de șantier iese învingător, dovedind o rezistență extraordinară în raport cu oamenii.

Un prieten mi-a spus o vorbă: „Dacă mă vezi pe stradă, vorbind singur, să știi că nu am luat-o razna. Mi-am construit casă!”

Aviz amatorilor!