ZIUA FORȚELOR TERESTRE!

An de an, în ziua de 23 aprilie sărbătorim Forțele Terestre, al căror patron spiritual este Sfântul mare Mucenic Gheorghe - Purtătorul de Biruință.

Însumând istoriile armelor și specialităților ce o compun, armata de uscat este cea mai numeroasă și importantă componentă a Armatei Române. Cu o dimensiune istorică izvorâtă din timpuri imemoriabile, Forțele Terestre se află astăzi în prima linie a operațiilor militare internaționale în care România este partener. Cu jertfă de sânge, cu eroism, militarii Forțelor Terestre continuă să scrie istorie. O istorie în care ocupă un loc de cinste.

Forțele Terestre ale Armatei României sunt, mai mult decât oricând în istorie, un organism militar modern, flexibil, suplu și dinamic, apt de o ripostă eficace la orice agresiune militară la adresa securității României. Forțele Terestre au demonstrat și continua să demonstreze că au capacitatea deplină de a-și îndeplini cu profesionalism misiunile ce le revin din obligațiile internaționale asumate de către România.

La zi de sărbătoare, Liga Militarilor Profesioniști urează tuturor militarilor Forțelor Terestre un sincer LA MULȚI ANI!

O femeie dezbrăcată...

 „O femeie dezbrăcată, care își arată toate cele pe stradă, precum e afișată carnea de vacă în vitrină, nu poate să-mi trezească interesul, nu e sexy! Ce să îmi mai imaginez eu, ce să mai descopăr eu, când marfa este expusă?”

Am citat un foarte bun prieten. De câte ori văd domnișoricile prezentându-și marfa pe stradă sau atunci când sunt la muncă, îmi aduc aminte vorbele acestea. Fetele astea nu pricep (nici nu prea au cum!) că nu trebuie să demonstreze nimic, nimănui. E ca în dragoste: dragostea nu trebuie demonstrată. Ea trebuie trăită lângă și împreună cu persoana iubită.

Fondul fundurilor goale este lipsa de educație, incultura, lipsa de decență, de bun simț.

De aici, exchibiționismul ce guvernează multe exemplare, incapabile să se ridice dincolo de statutul de animale, dominate doar de instincte sexuale și o serie de complexe ( nu din acelea agro-industriale sau comerciale!). Instincte atât de puternice, încât depășesc rațiunea și fac exemplarele să se manifeste în orice loc, în orice fel.

Domnișoarelor, vă rog să vă băgați picioarele în apă rece și să încercați să gândiți, oricât de greu pare! Poate reușiți! Succes!

Jobenul lui Freud versus jobenul lui Johnnie Walker!

La vremea lui, Freud a scos din joben complexul Oedip, pentru unii axul central al psihanalizei, pentru mulți alții o variantă universalizată a propriilor sale porniri incestuase.

Intelectualii de carton ai epocii noastre scot din joben tot felul de teorii complexe, făcând apologia relațiilor bolnăvicioase, în încercarea de a ne demonstra că noi, cei normali, suntem defecți. Se face apel la toleranță, la drepturile omului, la...După cum arată lucrurile, ar trebui să credem că orice dezaxat trebuie îmbrățișat de colectivitatea normală. În toată demența asta,  există oameni care își țin spatele drept, dovedind că au tărie...de caracter.

În ciuda presiunilor fățișe sau mascate, OAMENII se scutură de jeg, pășind semeț înainte! Exact ca purtătorul de joben Johnnie Walker!

Pentru cârcotași: diferența dintre un machitor cinstit și un dement este aceea că machitorul se trezește dimineața!

Stau ca proasta-n târg și mă minunez!

E plină media de june drăcoase, al căror unic scop în viață este să violeze limba română din toate părțile. Nu știu ce e cu fetișcanele astea: au impresia că dacă își pun numele pe gard se cheamă că sunt ziariste! Am văzut zilele acestea niște „texte” de mi s-au aburit ochelarii!

Credeam că am văzut multe, dar m-am înșelat amarnic.

“The Gods must by crazy!”, celebra comedie sud-africană, se joacă cotidian în lumea noastră provincială. Bătrânul Caragiale este depășit de situație!

Eu continui să stau ca proasta-n târg și să mă minunez! Până unde poate să meargă situația asta absurdă? La câtă imaginație bolnavă au fetișcanele ziariste...nici măcar Dumnezeu  nu mai știe!

Oricum, chiar și El mai greșește: dovada este că astfel de specimene există!

Atenție la răpciugă! E contagioasă!

Răpciuga este o boală contagioasă, des întâlnită la iepe și măgari. Animalul poartă microbul în trupul său și contaminează tot ce vine în contact cu el. De aceea este recomandată eutanasierea. Dacă acest lucru nu este posibil, animalul trebuie izolat de colectivitate și lăsat să moară singur. Sună rău, dar în fața unui astfel de pericol trebuie să vă luați toate măsurile de precauție.

Primăvara este anotimpul în care răpciuga devine activă, dând târcoale prin curte, infiltrându-se acolo unde nici nu vă gândiți. Atenție sporită! Fiți vigilenți și inteligenți! Nu vă lăsați contaminați de răpciugă! Aparent este inofensivă, dar...

Vă doresc o primăvară frumoasă, lipsită de griji și microbi!

Ce facem cu nimicarnița?

Din când în când, viața ne aduce aminte că  nu trebuie să ne punem mintea cu nimicarnița. Când jegul iese la suprafață, împins de prostie și lipsă de responsabilitate, este cazul să ne dăm de-o parte, să lăsăm lăturile să curgă, fără să ne murdărească. Stăm așa, de-o parte, așteptând ca nimicarnița să piară pe limba ei. Dacă lăturile nu curg și nimicarnița se încăpățânează să polueze mediul, avem o singură variantă: ne transformăm în vidanjori, aruncând totul la groapa de gunoi a istoriei.  E drept că munca asta cere un efort, dar merită: îi ferim pe mulți de riscul contaminării!

Asta facem noi, OAMENII!

Feriți-vă capul! E vremea pipițelor!

Le întâlniți aproape peste tot. Nivelul de inteligență este direct proporțional cu lungimea fustei. Același raport este valabil și atunci când vorbim despre cultură generală. E vremea lor, sunt pe val! Neavând altceva de arătat, își etalează fizionomia cu importanță, căci imaginea contează!

Am văzut o știre: cea mai bună specialistă în comunicare dintre pipițele de la un important partid nu a fost în stare să numească toți președinții propriului partid! Neavând pe stoc tablete de cap, cei din partid i-au oferit cadou o tabletă tocmai bună pentru...comunicare!

Urmând exemplul importantelor pipițe de stat și de partid, pipițele provinciale, aflate pe inventarul instituțiilor descentralizate, aspiră toate la tablete!

Eu zic că e bine! Să le dea, poate se mai luminează, poate încep să citească (cititul este treaba aia plicticoasă, care nu vă dă voie să vă rujați, rimelați...), poate învață cu ce se mănâncă o meserie importantă, poate încep să priceapă că limba română nu e o haimana  bună de violat ( recomand cartea doamnei Ștefania Popescu, dacă ați auzit de domnia sa!), poate...

Poate că exagerez, luată de valul nostalgiei! Sunt așa de bătrână, încât îmi este dor de vremurile în care școala era școală și scara valorilor nu era răsturnată cu fundul în sus!

În ciuda vârstei și a ochilor obosiți de citit, văd bine: e vremea pipițelor!

Feriți-vă capul!