Contactul direct cu
prostia ideologică este o experiență
inedită. Prostul prost este prost. Cu prostul ideologic, important și extrem de
ocupat, este o altă poveste.
Prostul obișnuit nu dă drumul la apă, căci nu știe
cum să o oprească.
Prostul ideologic îi dă drumul șuvoi, fiindcă a auzit el
cândva că în apă a apărut prima formă de viață.
Ura prostului este
o râie, nu o boală fatală. Te sâcâie puțin, dar se tratează ușor. Scapi de ea
și mergi înainte.
Prostul rămâne așa...sfârșind înecat în propria ură. În cazul
prostului ideologic este potop!