Atenție la răpciugă! E contagioasă!

Răpciuga este o boală contagioasă, des întâlnită la iepe și măgari. Animalul poartă microbul în trupul său și contaminează tot ce vine în contact cu el. De aceea este recomandată eutanasierea. Dacă acest lucru nu este posibil, animalul trebuie izolat de colectivitate și lăsat să moară singur. Sună rău, dar în fața unui astfel de pericol trebuie să vă luați toate măsurile de precauție.

Primăvara este anotimpul în care răpciuga devine activă, dând târcoale prin curte, infiltrându-se acolo unde nici nu vă gândiți. Atenție sporită! Fiți vigilenți și inteligenți! Nu vă lăsați contaminați de răpciugă! Aparent este inofensivă, dar...

Vă doresc o primăvară frumoasă, lipsită de griji și microbi!

Ce facem cu nimicarnița?

Din când în când, viața ne aduce aminte că  nu trebuie să ne punem mintea cu nimicarnița. Când jegul iese la suprafață, împins de prostie și lipsă de responsabilitate, este cazul să ne dăm de-o parte, să lăsăm lăturile să curgă, fără să ne murdărească. Stăm așa, de-o parte, așteptând ca nimicarnița să piară pe limba ei. Dacă lăturile nu curg și nimicarnița se încăpățânează să polueze mediul, avem o singură variantă: ne transformăm în vidanjori, aruncând totul la groapa de gunoi a istoriei.  E drept că munca asta cere un efort, dar merită: îi ferim pe mulți de riscul contaminării!

Asta facem noi, OAMENII!

Feriți-vă capul! E vremea pipițelor!

Le întâlniți aproape peste tot. Nivelul de inteligență este direct proporțional cu lungimea fustei. Același raport este valabil și atunci când vorbim despre cultură generală. E vremea lor, sunt pe val! Neavând altceva de arătat, își etalează fizionomia cu importanță, căci imaginea contează!

Am văzut o știre: cea mai bună specialistă în comunicare dintre pipițele de la un important partid nu a fost în stare să numească toți președinții propriului partid! Neavând pe stoc tablete de cap, cei din partid i-au oferit cadou o tabletă tocmai bună pentru...comunicare!

Urmând exemplul importantelor pipițe de stat și de partid, pipițele provinciale, aflate pe inventarul instituțiilor descentralizate, aspiră toate la tablete!

Eu zic că e bine! Să le dea, poate se mai luminează, poate încep să citească (cititul este treaba aia plicticoasă, care nu vă dă voie să vă rujați, rimelați...), poate învață cu ce se mănâncă o meserie importantă, poate încep să priceapă că limba română nu e o haimana  bună de violat ( recomand cartea doamnei Ștefania Popescu, dacă ați auzit de domnia sa!), poate...

Poate că exagerez, luată de valul nostalgiei! Sunt așa de bătrână, încât îmi este dor de vremurile în care școala era școală și scara valorilor nu era răsturnată cu fundul în sus!

În ciuda vârstei și a ochilor obosiți de citit, văd bine: e vremea pipițelor!

Feriți-vă capul!