CE ÎNSEAMNĂ ONOAREA?!

Am avut privilegiul să mă nasc într-o familie de muzicieni. Mama, artist liric în corul Filarmonicii de Stat ,,Oltenia" Craiova şi profesor de canto clasic; tata, saxofonist şi vocalist în trupe de renume ale oraşului, începând cu band-ul CFR Craiova, o trupă cu ştate vechi în muzica uşoară românească.

Am crescut pe podiumul de dirijor al maestrului Alexandru Racu, personalitate marcantă a muzicii corale româneşti, mi-am continuat ,,cariera" în culisele scenei Teatrului Liric din Craiova. După mulţi ani, viaţa m-a readus la Teatrul Liric ,,Elena Teodorini" Craiova, ca referent relaţii publice. Omul care m-a creditat cu încredere şi faţă de care am dovedit că am meritat această încredere, toată pregătirea mea profesională fiind pusă în slujba instituţiei, a fost Florian - George Zamfir, actualul manager al instituţiei.

Acum, după mulţi ani de teatru, sunt în poziţia în care să simt că sunt profund dezamăgită!

Sunt în poziţia în care să constat că morala este un lucru desuet, iar  cei ce se mai raportează la ea sunt nişte proşti!

Florian-George Zamfir a făcut greşeala de a aduce în teatru nişte tineri, cu speranţa că aceştia vor avea puterea de a învăţă ce înseamnă teatrul şi de a respecta valorile artistice. Greşeală, spun, căci acum, cei pe care i-a creditat cu încredere morală şi profesională, nu fac decât să se amăgească că au capacităţi manageriale, uitând că, în materie de teatru liric încă nu şi-au şters caşul de la gură, iar cel pe care vor să-l elimine a făcut posibilă prezenţa lor într-o lume artistică faţă de care nu au cele mai elementare cunoştiinţe.

Înt-o ultimă instanţă, fac apel la o minimă moralitate din partea unor astfel de personaje, cu doctorate la apelul de seară al bocancilor, rugându-i să-şi reconsidere poziţia, în sensul în care să nu îşi dorească capul împăratului, atâta timp cât ei nu au apucat, încă, să guste ciorba pe care alţii o realizează pe scena liricului craiovean.

Recomand, cu prietenie, celor interesaţi, să dovedească profesionalism şi competenţă în domeniile în care ar trebui  să câştige o pâine, în mod cinstit! În ceea ce priveşte managementul unui teatru liric, întâi să se analizeze, apoi să fie infatuaţi şi să pretindă poziţii pe care eu, personal, nu le-aş acorda, nici dacă mi-ar lua Dumnezeu minţile!

În final, am o întrebare: nu vă este ruşine să încercaţi să loviţi în omul care v-a dat un loc de muncă şi o pâine de mâncat?

Pentru răspuns, căutaţi-vă propria conştiinţă!

Cu înţelegere pentru imaturitate,

Oana Nuţă - slujbaş pe altarul liricului craiovean