Sătulă de nebunia orașului de câmpie în care îmi duc existența, m-am
hotărât să schimb praful urban cu colbul uliței. Hotărârea asta implică un
hei-rup demn de vremurile economiei socialiste, căci lucrurile trebuie așezate
într-o ordine tovărășească, menită să-mi ofere liniștea și confortul rural la
care visez. Până atunci, la sfârșitul unei zile de prășit via, mă bucur ca un
copil mic!
Proaspăt instalată în satul dintre dealuri și păduri, am intrat, prin ,,bună-voința” unor vecini, în posesia a două bucăți
pisoi! Mici și negri, vocali nevoie mare, cei doi au mai toată ziua treabă,
însoțindu-le pe Coca și Cocuța prin bătătură! Cele două, de felul lor găini, au
intrat în viața mea, fiind salvate de la cuțit în iarna trecută. De atunci, își
văd liniștite de viața lor, contribuind vesele la ușurarea bugetului meu de
austeritate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu