Medalii, diplome, aprecieri,
recompense...În spatele lor se ascunde multă muncă, privaţiuni. Tinerii
sportivi visează frumos. Îşi doresc cât mai multe titluri, cât mai importante.
Părinţii se laudă cu micii sportivi, dar...
Zilele trecute, un tată îmi
spunea cu mândrie ce performanţe are fiul său de 15 ani, cum va ajunge campion la
lupte. Îmi arăta diplomele şi medaliile frumos aranjate în vitrină. Lângă ele,
pe masă o grămadă de cutii cu diverse medicamente: supradyn, tonotil-N,
silimarină, spirulină, vitamax, liv 52. Din curiozitate, am început să citesc
prospectele. Unele mi-au dat fiori! L-am întrebat pe tată cum de îi dă copilului atâtea medicamente. Mi-a
răspuns simplu: “Fără ele
nu se poate! Toţi sportivii iau aşa ceva şi nu au nimic! Voi scoate din el un
mare sportiv!” Am insistat, întrebându-l dacă i se pare normal să-şi îndoape
copilul cu pastile, dacă se gândeşte la consecinţe. Vizibil iritat, mi-a
răspuns că doctorii le-au recomandat, că trebuie să facă performanţă, că...
Nu ştiu câţi părinţi procedează
aşa, dar am bănuiala că fenomenul nu este singular.
Unde a dispărut performanţa
realizată pe propriile forţe?
Ce fel de antrenori şi medici se
ocupă de destinele tinerilor sportivi?
Câţi se gândesc la viitorul lor,
la viaţa lor de după perioada de activitate sportivă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu