Prinși de vâltoarea vieții cotidiene, trecem nepăsători pe lângă micile
bucurii ale vieții. Ignorăm cu dezinvoltură toate acele lucruri mărunte, care,
adunate, ne fac fericiți. Dacă ne-ar întreba cineva de ce ne este bine, nu am
putea să răspundem, căci nu mai avem răgazul să înțelegem ce trăim.
Dincolo de confortul urban, să stai o seară la gura sobei, în liniștea
divină a satului troienit de zăpadă, să depeni povești ce aduc în actualitate o
lume demult trecută...
Să nu te intereseze că mobilul nu are semnal, internetul să fie
neimportant...Să privești în sufletul tău ca într-o apă limpede...Nu vă este dor
de liniștea sufletului mult prea încărcat de cotidianul urban?
Afară e ger, un ger năpraznic ce a amuțit satul. Ici, colo, câte un câine
mai latră. Pentru scurt timp, căci și lătratul este condiționat de ger. În
liniștea lăsată peste oameni și sat, stau la gura sobei și privesc în adâncul
sufletului meu...de acolo începe povestea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu