ISTORIC CU ... IMPROVIZAȚII LA OPERA ROMÂNĂ CRAIOVA!

Că specialiștii de la Opera Română Craiova nu au capacitatea de a scris un text original, nu este o crimă, deși pretențiile…

Să copiezi texte scrise de altul, nu este o crimă, atât timp cât pui ghilimele și precizezi frumos sursa textului ( autor, lucrare, editura și anul apariției etc.).

Să faci pe deșteptul, să iei textul scris de altul, să-l modifici, pe ici, pe colo, să nu precizezi nimic, asta se numește furt de proprietate intelectuală. E povestea aia din legea dreptului de autor.

Desigur, specialiștii copy-paste cu improvizații de la Opera Română Craiova nu au acordul autorului textului original de a își bate joc de munca sa.

Precizez că ultima parte a textului, cea referitoare la prezent, aparține specialiștilor din ORC, dacă nu cumva...(nu am avut nervi să mai caut și în altă parte!).

Ca să nu aveți sentimentul că sunt eu cârcotașă, vă prezint, în paralel, textul de pe site și textul original, într-o demonstrație în 11 puncte:

1.      Preocupările pentru teatru în Craiova sunt vechi, începuturile situându-se în spectacolele folclorice, în jocul păpuşarilor şi jocul cu umbre, în spectacolele trupelor ambulante şi ale circarilor. Documentar, este semnalată apariţia „teatrului de improvizaţii“ în 1596, în „Cronica domniei lui Mihai Viteazu“ (vezi arhivele Olteniei), ajuns aici datorită relaţiilor comerciale pe care Craiova le avea stabilite cu Viena, Veneţia, Triest, Lipsca (Leipzig), Ţarigrad, Petersburg şi Breslau (Bratislava). – text istoric site Opera Română Craiova.

Preocupările teatrale la Craiova sunt vechi, începuturile situându-se în spectacolele folclorice, în jurul păpușarilor și jocul de umbre, în spectacolele trupelor ambulante și ale circurilor. Important centru comercial, a constituit un loc de popas căutat, în itinerariul unor trupe străine de teatru și operă. În 1596 de pildă, în cronica domniei lui Mihai Viteazu, este semnalată apariția “teatrului de improvizații” ajuns aici datorită relaților comerciale în special, relații stabilite cu Viena, Raguzza, Veneția, Lipsca, Țarigrad, Petersburg și Breslau. Craiova apărea descrisă astfel: “oraș măreț, împoporat și plin de tot belșugul.” – Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

2.       La 1811, în „Istoria Craiovei“ (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1977) este notată prezenţa „bufonadelor italiene“ şi a unei trupe germane care, în 1830, prezenta la Craiova două comedii de Kotzebue – „Kaiser Claudius“ şi „Das Lustpiel am Fenster“. Mai aflăm şi că „cinstita ocârmuire a judeţului Dolj“ era solicitată să autorizeze, în 1840, trupa de teatru condusă de Valéry şi Theodore Gaffrey, „de a juca bucăţi teatrale în zilele în care nu vor fi cluburi care bucăţi vor fi conforme cu bunele moravuri şi religia“.– text istoric site Opera Română Craiova.

Din “Istoria Craiovei” aflăm că în 1811, un ofițer rus de ulani îi scria cneazului Woronzof, povestindu-i de “bufonadele italiene” cu care se distra la Craiova adesea și că în 1930, o trupă germană reprezenta două comedii de Kotzebue: “Kaiser Claudius” și “Das Lustpiel am Fenster”. Mai aflăm și că “cinstita ocârmuire a județului Dolj” era solicitată să autorizeze, în 1840, trupa de teatru condusă de Valery și Theodore Gaffrey “de a juca bucăți teatrale în zilele în care nu vor fi cluburi care bucăți vor fi conforme cu bunele moravuri și religia.” - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

3. În ceea ce priveşte opera, „în 1837, societatea germană teatrală a prezentat aici «Puritanii», mare dramă în trei acte de Romani, muzica de Bellini“, (acest prim spectacol de operă prezentat la Craiova a avut loc la doar un an de la premiera absolută de la Paris), iar compozitorul George Simonis atestă că la Craiova au fost cântate fragmente din operele „Norma“ de Bellini şi „Roberto il Diavolo“ de Meyerbeer, partiturile, aflate în posesia familiei sale, purtând înscrisul „cântatu la Triatru din Kraiova, în 1844, cu domnul Kapelmaistru Simonis“.- text istoric site Opera Română Craiova.

În ceea ce priveşte opera, „în 1837, societatea germană teatrală a prezentat aici “Puritanii”, mare dramă în trei acte de Romani, muzica de Bellini“, iar compozitorul George Simonis atestă că la Craiova au fost cântate fragmente din operele „Norma“ de Bellini şi „Roberto il Diavolo“ de Meyerbeer, partiturile aflate în posesia familiei sale, purtând înscrisul „cântatu la Triatru din Kraiova, în 1844, cu domnul Kapelmaistru Simonis“.-Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

4. 1850 reprezintă anul în care au fost puse bazele unui teatru permanent, de către Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu, cu sprijinul lui Pera Opran Filişeanu şi a cărturarului Gheorghe Chiţu – ziua de 29 iunie 1850 fiind notată în analele Craiovei ca zi inaugurală a Teatrului Naţional (primele reprezentaţii au avut loc în sala Liceului, apoi într-un teatru construit din lemn – pereţi dubli, umpluţi cu pământ). Repertoriul primei stagiuni a fost axat pe vodeviluri: „Muza de la Burdujeni“ de Costache Negruzzi, „Nuntă ţărănească“ de Vasile Alecsandri, „Logofătul satului“ de I. Dumitrescu, „Carantina“ de Costache Negruzzi ş.a. - text istoric site Opera Română Craiova.

1850 a însemnat anul în care au fost puse bazele unui teatru permanent, de către Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu, cu sprijinul lui Pera Opran, Filişeanu şi a cărturarului Gheorghe Chiţu – ziua de 29 iunie (1850) fiind notată în analele Craiovei cu deschiderea Teatrului Naţional. În această zi inaugurală s-au jucat cât se poate de bine comediile Duielurile de Costache Caragiale și Piatra din casă de Vasile Alecsandri. Repertoriul primei stagiuni pare a fi fost axat pe vodeviluri: „Muza de la Burdujeni“ de Costache Negruzzi, „Nuntă ţărănească“ de Vasile Alecsandri, „Logofătul satului“ de I. Dumitrescu, „Carantina“ de Costache Negruzzi ş.a. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

5. Perioada Teodorini

În stagiunea 1853-1854, conducerea teatrului a fost preluată de Pera Opran, pentru ca în 1854 să o predea lui Theodor Teodorini. Începutul directoratului acestuia este marcat de pierderea teatrului, care arde într-un incendiu în noaptea Anului Nou. În mai 1856 este inaugurat Teatrul Naţional, construit în stil neoclasic, pe strada Justiţiei. - text istoric site Opera Română Craiova.

În 1853, Costache Mihăileanu pleacă de la Craiova, după ce aceasta fusese părăsită și de Costache Caragiale. Conducerea teatrului este preluată de Pera Opran (pentru stagiunea 1853-1854) care completează trupa cu o serie de valoroase elemente printre care era și Teodor Teodorini, ca actor și regizor, iar tânărul Eduard Wachmann ca dirijor. În 1854, Theodor Teodorini devine director al teatrului. În decembrie 1855 teatrul de scânduri arde cu desăvârșire, rămânând numai un coșciug de la requizite, fapt care a impresionat adânc pe Teodorini. (...) nu pierde curajul, face un călduros apel la oamenii de bine din Craiova și prin ajutorul lor reușește să construiască actualul teatru. În mai 1856 este inaugurat Teatrul Național, construit în stil neoclasic, pe strada Justiției. (în Istoria teatrului Național din Craiova de Al. Firescu și C. Gheorghiu se precizează ca dată a incendiului 31 decembrie 1856, inaugurarea noului Teatru fiind plasată în 1857) - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

6. Theodor Teodorini moare în 1873, lăsând în urmă o bogată zestre artistică: „un nou local de teatru, un inventar repertorial cu 325 de lucrări (precumpănitoare fiind prezenţa lucrărilor originale)“.

La conducerea teatrului urmează Maria Teodorini – soţia lui Th. Teodorini – care începe prin a se ocupa de „întărirea trupei“. Îi angajează pe Profira şi Ion Fărcăşanu, Aristizza Romanescu (fiica Paulinei Stavrescu, sora Mariei Teodorini), Clotilde Ademolo, Aron Bobescu, Al. Manu şi Mia Teodorescu, Ion Livescu şi Al. Demetrescu Dan. În 1887, „ajutată de fiica sa Elena Teodorini a restaurat localul teatrului, introducând şi lumina electrică, care pe atunci nu exista în Craiova, şi la 15 ianuarie 1888 s’a deschis stagiunea într-un teatru aproape nou“.- text istoric site Opera Română Craiova.

În urma directoratului lui Theodor Teodorini, teatrul craiovean a rămas cu o bogată zestre artistică: „un nou local de teatru(...), un “inventar repertorial” cu 325 de lucrări (precumpănitoare fiind prezenţa lucrărilor originale)“. Ultimii ani ai vieții, Teodorini și i-a petrecut între scenele Iașilor, Bucureștiului și Craiovei. În 3 octombrie 1871, la deschiderea stagiunii Teatrului Național din Iași, a fost cuprins de un acces de nebunie. Revenit la Craiova, după un alt acces, a fost internat la Viena unde, în 1973, a murit (conform muzicologului Viorel Cosma). La conducerea teatrului urmează Maria Teodorini, care începe prin a se ocupa de „întărirea trupei“. Astfel, angajează (printre alții) pe Profira şi Ion Fărcăşanu, Aristizza Romanescu (debutează la Craiova în 1874), pe Clotilde Ademolo (1875), pe Aron Bobescu (1887), Al. Manu şi Mia Teodorescu (1888), pe Ion Livescu şi Al. Demetrescu Dan. În 1887, „ajutată de fiica sa Elena Teodorini a restaurat localul teatrului, introducând şi lumina electrică, care pe atunci nu exista în Craiova, şi la 15 ianuarie 1888 s’a deschis stagiunea într-un teatru aproape nou“. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

7. Adevăratul spectacol de inaugurare a Teatrului craiovean, consemnat în „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“ (Ed. Aius, Craiova, 2000), a avut loc în toamna anului 1889, cu un concert susţinut de Elena Teodorini, urmat de alte spectacole în care aceasta a apărut alături de mezzosoprana Concetta Zanchi, tenorul Serafino Zanchi del Falco, baritonul Enrico Broggi şi solişti craioveni.- text istoric site Opera Română Craiova.

În ceea ce privește deschiderea Teatrului craiovean, adevăratul spectacol de inaugurare a avut loc în toamna anului 1889, cu un concert susţinut de Elena Teodorini, urmat de alte spectacole în care a apărut alături de mezzosoprana Concetta Zanchi, tenorul Serafino Zanchi del Falco, baritonul Enrico Broggi şi alți solişti craioveni. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

8. Pentru spectacolul muzical craiovean, cel mai important moment al sfârşitului    de secol XIX a fost formarea de către Maria Teodorini a „Societăţii dramatice“, constituită conform „cu dispoziţiunile legii teatrului“ (legea teatrelor apare în 1877 şi se aplică la Craiova abia în 1889). În prima stagiune a „Societăţii dramatice“, comitetul acesteia hotărăşte înfiinţarea unei trupe de operetă, iar secţia de operetă a fost instituţionalizată în Craiova în stagiunea 1889-1890. La sfârşitul secolului al XIX-lea, la Craiova activa una dintre cele mai bune trupe de operetă din ţară, printre protagonişti numărându-se Aron Bobescu, Irina Vlădaia, Eliza Odeseanu, Iosefina Găluşcă, Profira Fărcăşanu, Ion Băjenaru, Nicu Poenaru, Ion Fărcăşanu, Al. Nanu şi Ion Vasiliu. - text istoric site Opera Română Craiova.

În 1889, Maria Teodorini  reușește să formeze Societatea dramatică, constituită conform „cu dispoziţiunile legii teatrului“ . În Societate intră Maria Teodorini, Maria Petrescu, Clotilda Calfoglu, Maria Anestin, Ioan Tănăsescu, Ioan Anestin, C. Petrescu și V. Hasnaș ( conform D.E. Petrescu). În prima stagiune a Societăţii dramatice, comitetul acesteia hotărăşte formarea unei trupe de operetă. În acest scop sunt angajați Iosefina Gălușcă, Eliza Odiseanu, tenorul Radianu și alții. “În această primă stagiune trupa de operete dă excelente rezultate, în anii următori însă a dat numai deficite” (conform D.E. Petrescu). - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

9. Aceştia au fost ani deosebit de rodnici pentru teatrul craiovean. Preocuparea familiei Teodorini pentru destinele acestuia a fost demonstrată şi de crearea unei orchestre proprii şi de angajarea de dirijori şi compozitori ai vremii la conducerea acesteia: vorbim aici despre Eduard Wachmann, Alexandru Flechtenmacher, Ion Andrei Wachmann, Carl Theodor Wagner şi întreaga familie Bobescu. - text istoric site Opera Română Craiova.

Aceştia au fost ani deosebit de rodnici pentru teatrul craiovean. Preocuparea familiei Teodorini pentru destinele acestuia a fost demonstrată şi de crearea unei orchestre proprii şi de angajarea unor dirijori şi compozitori ai vremii la conducerea acesteia: vorbim aici despre Eduard Wachmann, care activează la Craiova între anii 1853-1957, Alexandru Flechtenmacher (1853-1858), Ion Andrei Wachmann (1858-1860), Carl Theodor Wagner (1859-1868) şi întreaga familie Bobescu. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

10. Muzicologul Viorel Cosma, într-un articol publicat în ziarul „Înainte“, la 27 martie 1973, sublinia rolul deţinut de Craiova în peisajul muzical al României: „Pentru mine, oraşul Craiova rămâne în continuare leagănul operetei clasice româneşti, centrul artistic de mare tradiţie al teatrului nostru liric, strălucit ilustrat odinioară de trupele lui Teodorini şi Al. Bobescu“.- text istoric site Opera Română Craiova.

Muzicologul Viorel Cosma, într-un articol publicat în ziarul „Înainte“, la 27 martie 1973, sublinia rolul deţinut de Craiova în peisajul muzical al României: „...pentru mine, oraşul Craiova rămâne în continuare leagănul operetei clasice româneşti, centrul artistic de mare tradiţie al teatrului nostru liric, strălucit ilustrat odinioară de trupele lui Teodorini şi Al. Bobescu“.- Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

În „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“ se specifică existenţa, în 1890, „a două formaţii distincte de operetă, lucru nemaiîntâlnit în alt teatru al ţării, conduse de Al. G. P. Marinescu şi A. Bobescu“.- text istoric site Opera Română Craiova, copiat din lucrarea Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011. 

De la începutul secolului XX până în prezent…

... 

Teatrul Naţional din Craiova, ce a purtat numele lui Theodor Teodorini până în 1889, arde în august 1927 într-un incendiu. În perioada 1927-1932 funcţionează în clădirea cinematografului „Modern“, pe frontispiciul acestuia apărând înscris „Teatru Cinema Modern“. În Craiova, între anii 1893 şi 1895 a fost ridicată clădirea Liceului Carol I, în stilul academismului francez – cu elemente neoclasice, cu rotondă principală ritmată prin coloane corintice. Colţul cu rotondă a fost supraînălţat, păstrându-se aspectul iniţial, prin adăugarea unui nou etaj, între anii 1923 şi 1927. Clădirea include o superbă sală de spectacole, în stil italian. Aici şi-a desfăşurat activitatea Naţionalul, între 1933 şi 1973. La rândul ei, clădirea Liceului Carol I a suportat în 1930 un incendiu, fiind refăcută ulterior de arhitectul italian Giovanni Battista Peresutti. - text istoric site Opera Română Craiova, copiat din lucrarea Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011. 

Așa cum am precizat  la început,  ultima parte a textului, cea referitoare la prezent, aparține specialiștilor din ORC, dacă nu cumva...(nu am avut nervi să mai caut și în altă parte!). Dacă aveți răbdare și demonstrația făcută nu este suficientă, căutați dumneavoastră!

P.S. În tot cuprinsul istoricului de pe site-ul ORC, site-ul ăla lansat cu mult elan săptămâna trecută de managerul pr. Antoniu Zamfir, nu există NICI MĂCAR O REFERIRE la doamna Maria Cristiana Stan, autorul lucrării Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică,  Editura Aius, 2011. Poate că e mai bine, căci nu poți să treci numele unui om pe un text cu...improvizații!

Aștept cu nerăbdare reacția specialiștilor! Cât vă ia să copiați textul original și să treceți autorul? Sau, poate, scrieți o altă istorie! Aștept cu interes! Până atunci, să auzim de bine!

Foto: site ORC, în ziua de 9 martie 2014.
Doamna Maria Cristiana Stan, la Clubul Melomanilor, prezentându-și lucrarea Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Editura Aius, 2011.