DE CE A PIERDUT OLGUȚA VASILESCU CANDIDATURA PENTRU CAPITALA EUROPEANĂ A CULTURII 2021?

      - notă explicativă, nu informativă! -

Ca să putem înțelege dimensiunea diversiunii publice lansată după pierderea nominalizării Craiovei în competiția pentru Capitala Europeană a Culturii, se impune să plecăm cu această analiză de la ...origini. Adică, de la proiectul depus de administrația locală craioveană.

Proiectul începe cu mesajul Olguței Vasilescu, din cuprinsul căruia reținem: “Vrem să fim iarăși ce am fost și mai mult decât atât! Ne lipsește doar oportunitatea...”.

Zău? Ce ne oprește să fim ce am fost și mai mult decât atât? INCOMPETENȚA! Ne lipsește doar oportunitatea? Nu, NE LIPSEȘTE VIZIUNEA!

Am spus: INCOMPETENȚĂ ȘI LIPSĂ DE VIZIUNE!

Ca să nu avem spațiu de interpretare…artistică, voi argumenta, cu...argumentele Olguței Vasilescu:

“Companiile private din mediul de business au înțeles amploarea pe care o poate lua domeniul economic în urma investițiilor în inovație culturalã și s-au alãturat încã de la început proiectului Craiova 2021, prin aderarea la Clubul Partenerilor, entitate distinctã a Asociației „Craiova Capitalã Europeanã a Culturii 2021”. Astfel, nu doar instituțiile Administrației și cele de culturã și educație sprijinã Craiova, ci și mediul de afaceri, ceea ce este o premierã pentru oraș și regiunea Oltenia. Deși este una dintre zonele cele mai sãrace ale Europei, cu foarte multe probleme economice și ocolitã de marii investitori, mediul de afaceri craiovean a susținut  inclusiv  financiar  proiectele   culturale  ale  asociației.”

Pe site-ul http://www.craiovaculturala.ro/ putem vedea câte companii private au înțeles amploarea, aderând la Clubul Partenerilor: 16 firme! Atât de impresionant este numărul, încât nu mai pot comenta nimic!

La întrebarea „de ce dorește orașul dumneavoastră să participe la competiția pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii”, unul dintre răspunsuri este năucitor: “pentru că avem nevoie să ne regăsim viitorul”!

Ați înțeles: Olguța Vasilescu dorește să regăsească ceva ce nu există! Viitorul! Să regăsească viitorul???

“În contextul schimbãrilor datorate candidaturii la titlul de Capitalã Europeanã a Culturii, mentalitãțile s-au schimbat, iar fenomenul infracțional s-a redus în mod semnificativ în Craiova, plasând orașul pe poziția a 32-a din 42, într-un top al infracționalitãții din România, fațã de locul 5, ocupat anterior anunțului.”

Topul infracționalității din România plasează Craiova pe locul 33 din 41! La nivelul anului 2009! Ce loc 5 ocupat anterior anunțului? Ați reținut? Anul 2009, locul 33 din 41! Ultima statistică publică!

„Strãjuitã în nord de Carpații Meridionali, iar în vest, sud și est de ape curgãtoare, Oltenia trece prin toate formele de relief, puse în valoare fiecare în parte în proiectele noastre, adãpostind peste 2.000 de peșteri și pãduri virgine.”

Dragii mei, așa da! Eu cred că dacă spune Olguța Vasilescu, Oltenia trece prin toate formele de relief! Trece prin Delta Dunării și Marea Neagră! Dacă e ordin, cu plăcere! Nu degeaba au rostit ostașii lui Mihai Viteazul, ajunși la Marea Neagră: „Muică, câta Jii!”.

Cât despre cele peste 2000 de peșteri din Oltenia, am avut curiozitatea să număr: sunt 11, mari și late, după cum urmează: Peștera Ponicova, Peștera Veterani, Peștera Mraconia,  Peștera lui Epuran, Grota Haiducilor, Peștera lui Adam, Peștera Topolnița, Peștera Isverna, Peștera Cloșani, Peștera Muierii și Peștera Polovragi. Poate am numărat eu puțin greșit, dar...diferența până la ... peste 2000 e posibil să existe în mintea unora!

“Cã zonele limitrofe Craiovei sunt nu doar loc de inspirație, ci oferã și cele mai provocatoare medii naturale de creație și exprimare pentru oamenii de culturã o dovedește și „Chipul lui Decebal”, cea mai înaltã sculpturã în piatrã din Europa, aflatã pe malul stâncos al Dunãrii.”

Limitrof = mărginaș, învecinat

Acum, „Chipul lui Decebal” este așa, mărginaș Craiovei, la vreo 168 Km, distanța rutieră!

”...numãrul spectatorilor, auditorilor din teatru și din instituțiile muzicale a cunoscut o creștere spectaculoasã: de la 116.980 în 2007 la peste 600.000 în prezent.”

Conform datelor statistice raportate la anul 2011, Craiova înregistra o populație stabilă de 269.506 locuitori. Județul Dolj înregistra 660.544 locuitori. Procentual, spectatorii și auditorii Olguței Vasilescu în 2007 reprezintă 43,40%, iar la momentul realizării proiectului reprezintă 222,63%! Raportat la statistica anului 2011. Asta nu i-a reușit nici măcar lui Liviu Dragnea, la ultimele alegeri!

“Intenția de a candida pentru titlul de Capitalã Europeanã a Culturii a condus la înființarea, în 2013, a Asociației „Craiova Capitalã Europeanã a Culturii 2021” (ACCEC 2021), cu autonomie decizionalã și statut juridic, independentã de factorul politic și decizia administrativã.”

Eu cred! Cred, căci, uneori, și eu mai mint! Autonomie decizională, independență de factorul politic și decizia administrativă? Serios? Niște manageri de instituții publice subordonate? Cu o asociație finanțată din bani publici?

Am impresia că Olguța Vasilescu a crezut că cei din comisia de validare a candidaturilor sunt proști!

Că șmecheria ieftină ține, atâta timp cât ești prietenă cu Victoraș! 

Victoraș, premierul! UPS! Victoraș nu mai e premier!

Olguța e primar. Încă.

Pentru cât timp? Asta depinde de noi.

Dacă ne lăsăm prostiți...

P.S. 1.  În acest material, am dat câteva exemple de prosteală grosolană! Dacă e nevoie, pot să continui…

P.S. 2. PRIMĂRIA CRAIOVEI, CAMPIOANĂ LA CHELTUIELI PE BANI PUBLICI
- în competiţia pentru capitala culturală europeană -
CRAIOVA: 1,14 milioane de euro, 360.000 euro doar pentru consultanţi străini
BUCUREŞTI: 565.000 de euro
CLUJ-NAPOCA: 252.565 de euro

PRIMĂRIA CRAIOVEI, CAMPIOANĂ LA CHELTUIELI PE BANI PUBLICI
- publicitate în mass-media -
CRAIOVA: 243.000 de euro
BUCUREŞTI: 10.000 de euro
CLUJ-NAPOCA: 0 LEI

P.S. 3. Urmează povestea alocării fondurilor financiare  și contractelor ACCEC 2021. Rămâneți aproape!

JOS MÂINILE DE PE CULTURA CRAIOVEANĂ!

 Introducere istorică

Tradiția culturală a Craiovei se pierde în negura timpului, în vremuri frumoase, când orașul nostru era considerat „a doua capitală după cea de la București” (Almanahul Statului din Prințipatul a toată Țara Românească – Buda, 1837). Fondarea teatrului craiovean este consemnată la 1850, în prima stagiune regăsindu-se vodevilul, opera și opereta.

Theodor Teodorini a sosit la Craiova în 1857, creând în orașul nostru o veritabilă dinastie artistică. Un rol esențial în dezvoltarea culturală a orașului l-a avut marea soprană Elena Teodorini, devenită, peste secole, patroana spirituală a liricului craiovean, instituție ce i-a purtat cu mândrie numele, până când o “personalitate marcantă a lumii culturale”, în acord cu actuala administrație locală, au schimbat denumirea istoricei instituții.

Teatrul Liric Craiova a fost reînființat în anul 1972, inițial ca secție de operetă a Filarmonicii, devenind instituție de sine stătătoare în anul 1979.

Directori ai instituției, de lungul timpului, au fost Teodor Costin, Constantin Ungureanu, Nicolae Mareș, Mihai Duțescu, Modest Cichirdan, Emil Maxim, Florian-George Zamfir.

Introducere tematică

În anul 2002, la sărbătorirea a 30 de ani de activitate neîntreruptă, la inițiativa dirijorului Florian-George Zamfir, manager al Teatrului Liric, instituția a primit numele ilustrei soprane Elena Teodorini, patroana spirituală a fenomenului liric craiovean.

În timp ce alte orașe candidate la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 nu știau cum să-și creeze brand-uri și cum să le exploateze mai bine, la Craiova situația era răsturnată spectaculos, în defavoarea orașului, la propunerea managerului Antoniu Zamfir, care solicita, în noiembrie 2013, schimbarea denumirii instituției din Teatrul liric “Elena Teodorini” Craiova în Opera Română Craiova.

Documentarea înaintată Primăriei Craiova de către Antoniu Zamfir a fost structurată de 11 pagini de text și 89 pagini de copii xerox afișe. În 11 pagini, pline de numele Elenei Teodorini, Antoniu Zamfir a cerut schimbarea denumirii instituției, cerere susținută cu voioșie de către Olguța Vasilescu.

Și așa, cu 11 pagini aruncate la mapă, în total dispreț față de istorie și tradiție, numele Elenei Teodorini a fost șters de pe frontispiciul instituției!

Ca să înțelegeți mai bine cum se traduce disprețul și ce înseamnă impostura morală, voi reda un pasaj din textul adresei de solicitare a schimbării denumirii instituției:  “Existența teatrului este strâns legată de nume sonore ale scenei, SUB ÎNDRUMAREA UNOR PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE LUMII CULTURALE, DIRECTORI AI INSTITUȚIEI: Constantin Ungureanu, Nicolae Mareș, Mihai Duțescu, Emil Maxim, Florian-George Zamfir, ANTONIU ZAMFIR”. Dacă nu ați înțeles bine, conform propriilor afirmații, Antoniu Zamfir este o personalitate marcantă a lumii culturale!

Tupeu, inconștiență sau prostie? E o întrebare retorică, la care, până acum, eu nu am găsit răspuns.

Cuprins

Managerul Antoniu Zamfir a devenit un pion principal al Olguței Vasilescu, fiind numit președinte al ACCEC 2021. Municipalitatea a mizat pe câștigarea competiției, bazându-se pe un astfel de “specialist”, un personaj pentru care Festivalul Internațional “Elena Teodorini” este un “praznic cultural în cetatea Băniei” și pentru care “în 1857, se consemnează deja la Craiova suveranitatea unei veritabile dinastii artistice, prin stabilirea familiei Teodorini, Theodor și Maria împreună cu cele două fice Aura și Elena, lansate și afirmate deja ca interprete de o incontestabilă valoare, în circuitul cultural-artistic internațional”.

Trecând peste scrierea agramată (fiice, nu fice!), trecând peste faptul că praznicele erau obișnuite pe vremea când Antoniu Zamfir purta sutană, atrag atenția “intelectualilor” că biata Elena Teodorini s-a născut în anul 1857, sora ei Aura nefiind încă în proiect! Nu știu pe unde a dat cu tămâie Antoniu Zamfir, dar asta este crunta realitate istorică, nu basmele din textul citat!

Spune-mi cu cine umbli, ca să-ți spun cine ești...la asta trebuia să se gândească Olguța Vasilescu, atunci când a dat destinul cultural al Craiovei pe mâna “specialistului”  Antoniu Zamfir! Întrebarea mea este alta:câți oameni de cultură craioveni au fost întrebați și câți au fost inplicați în proiectul ACCEC 2021, că doar nu am rămas numai cu Antoniu Zamfir și Vlad Drăgulescu în Craiova?

Cât despre Antoniu Zamfir, managerul pentru care “destinul muzicii e preluat de o piață culturală aflată în expansiune, de un mediu muzical globalizat și de un flux al banului...”, aștept din partea municipalității un raport de evaluare a instituției numită azi Opera Română Craiova. Sunt curioasă, de exemplu, cum a cheltuit Antoniu Zamfir banii publici, plătindu-i lui Cătălin Botezatu realizarea de costume, când putea să plătească dreptul de autor, costumele fiind realizate în atelierele de specialitate ale instituției. Dacă tot am ajuns aici, mai am o întrebare, dintr-o listă lungă: cine este proprietarul scenei mobile, pe care instituția a ținut spectacole în cartierele orașului, din anul 2013, dacă a fost închiriată, pe ce sume și din ce resurse bugetare?

În loc de încheiere

Că Antoniu Zamfir a schimbat sutana cu șorțulețul masonic este problema lui. Problema noastră este că același Antoniu Zamfir a impus simboluri masonice pe frontispiciul, antetul și sigiliul instituției! De aceea, o întreb pe Olguța Vasilescu: ORC este cumva instituție masonică sau este instituție publică locală, finanțată din banii craiovenilor?

Încheiere

Că sala de spectacole a instituției este un real pericol pentru public, se știa de mult timp. De când e manager, Antoniu Zamfir nu a făcut nimic pentru găsirea unei soluții alternative la propria sală de spectacole. Chestiune de viziune și strategie...

Acum, sala de spectacole a fost închisă. Pentru cât timp? Numai Dumnezeu știe!

Și așa, cu incompetență si inconștiență, cred că s-a ajuns la îngroparea unei instituții de prestigiu a Craiovei! Dacă popa Antoniu Zamfir a aprins tămâia, administrația Olguței Vasilescu s-a ocupat de colivă!

P.S. Despre măreața ACCEC 2021 urmează să scriu. Rămâneți aproape!

GĂINUȘA CU CAPUL ROȘU...

- pamflet politic local -

Oborul era dominat, de mult timp, de cocoșii bătrâni. Umflați în pene și cu pintenii mari, cocoșii cei bătrâni făceau legea! Pe lângă ei, cocoșeii abia prindeau și ei câteva boabe. Cât despre găini, puține la număr și cam bătrâne, acestea se mulțumeau și cu un fir de iarbă...

Cocoșeii mai încercau ei să se lupte cu cocoșii cei bătrâni, dar fără șanse de reușită, căci aceștia nu erau uniți!

Găinușa cu capul roșu studia cu interes oborul și-și făcea planul: le va lua mințile cocoșilor bătrâni, îi va dezbina, îi va face să se lupte între ei; pe cocoșei îi va aduce ușor la ascultare, avea ea metoda ei sigură!

Zis și făcut! Găinușa cu capul roșu a scăpat ușor de cocoșii bătrâni. Cocoșeii nu i-au ieșit din cuvânt și astfel, în scurt timp, găinușa cu capul roșu a devenit stăpâna oborului!

Din poziția asta, găinușa cu capul roșu a pretins cotă-parte din mâncarea orătăniilor, impunându-le cocoșeilor când, cât și cum să cânte! Când vreo orătanie mai cârâia prin obor, găinușa cu capul roșu îi dădea câteva boabe. Dacă orătania cârâia prea tare, era înfometată și eliminată.

Tot așa, de ceva timp, găinușa cu capul roșu face legea în obor, dar face și o mare greșeală: nu se gândește că oborul e al țăranilor, niște indivizi care se supără rar, dar bine. Și când se supără, țăranii ăștia au o metodă sigură de a scăpa de găinușă!

Așa umflată în pene, cum să se gândească găinușa cu capul roșu, la mintea ei puțină, că țăranii se pot supăra...rar, e drept, cam o dată la patru ani, dar bine!

P.S. Cacofonia este voită, fără a dori inducerea unui mesaj anume, ci numai de culoare...