Introducere
1. Democrație și libertate de exprimare. Două noțiuni folosite cu abilitate
de toate taberele. E drept, în mod diferit. Unii preferă seducția, alții
violul. Nici unii, nici alții nu întreabă victima.
2. Interese economice și geo-strategice majore. Pentru realizarea lor, se
folosesc toate metodele.
3. Nimeni nu uită și nu iartă, în
afară de România. Costul: repetarea greșelilor istorice. Consecințe:
necalculate pe termen mediu și lung.
4. Actori majori: Rusia, Germania și SUA. Rolurile secundare sunt deținute
de actori extrem de interesați, determinați să prindă o felie din pâinea pusă
pe masă.
Cuprins
Puțină istorie
Până să privim cu detașare circul în care România este miză principală(
având în atenție interesele din zona europeană în care țara noastră se află),
se impune să ne formăm o imagine clară asupra evoluțiilor istorice, pentru a
putea înțelege complexitatea evenimentelor
din prezent.
De-a lungul istoriei moderne, România s-a aflat în poziția de aliat sau
dușman, atât cu Rusia, cât și cu Germania.
Dacă Războiul de Independență ne-a găsit în poziția de aliați ai Rusiei,
împotriva Imperiului Otoman, Primul Război Mondial ne-a pus în situația de a fi
dușmanii Reich-ului. În ambele situații, România a jucat pe cartea națională,
carte ce s-a dovedit câștigătoare. După câștigarea Independenței și realizarea
Marii Uniri, România s-a înscris pe drumul dezvoltării sale ca stat, devenind,
economic, o forță a Europei din acele timpuri. Rusia și Germania au înțeles repede că nu-și pot atinge
planurile imperialiste fără acapararea resurselor românești.
Indiferent că unora le place sau nu, Pactul
Ribbentrop-Molotov, semnat
la Moscova, la 23 august 1939, a fost,
cel puțin la nivel oficial, garanția „spatelui acoperit” pentru ambele țări
agresoare, în jocul de împărțire în două a ceea ce rămăsese neocupat și
neîmpărțit din Europa.
Cu teritoriul național ciuntit, cu populație importantă sub ocupație
(Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herței, Transilvania), România s-a situat în poziția de aliat al Germaniei, devenind principalul furnizor de resurse pentru mașina de război a lui Hitler.
(Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herței, Transilvania), România s-a situat în poziția de aliat al Germaniei, devenind principalul furnizor de resurse pentru mașina de război a lui Hitler.
După 23 august 1944, România a rămas sub controlul Rusiei, devenind
principalul furnizor de resurse pentru puterea de la Moscova.
În raport cu cele două state, se poate spune că România a avut relații
reciproc avantajoase: ei ne luau petrolul și noi le dădeam grâul!
Trecând peste gluma amară, Europa a rămas divizată în perioada 1945-1989,
partea Occidentală sub controlul SUA, via Germania, Franța și Marea Britanie,
iar partea Orientală sub controlul Rusiei.
Pentru exactă informare, trebuie amintit că în perioada Războiului Rece, un
rol important l-au avut cele două blocuri militare, NATO și Pactul de la
Varșovia, cu menționarea faptului că cel din urmă a fost creat de Moscova și
țările satelit ca răspuns direct la formarea NATO, prin care SUA și-a
consolitat poziția de „tătuc”
în Europa Occidentală.
Puterea comunistă de la București și-a menținut politica totalitară, dar a
fost îmbrățișată mulți ani de Occident, după poziția tranșantă din anul 1968.
Punctul culminant, care a dus la răsturnarea lui Ceaușescu, a fost atins atunci
când regimul de la București a anunțat public lichidarea datoriilor externe,
ceea ce a deranjat la maxim structurile financiare internaționale. În plan
politic, regimul de la București nu a înțeles să renunțe la putere, conform
planului de la Moscova.
Nu trebuie să uităm că, în anul 1989, evenimentele de la București au
oferit Rusiei și altor state occidentale aceeași libertate de acțiune pe care
au avut-o SUA în Panama.
Transformarea “democratică” de la Moscova și eliminarea regimurilor
comuniste din țările satelit, consolidarea Uniunii Europene, precum și
îndreptarea atenției SUA către zone geo-strategice din afara Europei, au dat
posibilitatea Germaniei să încline balanța în favoarea sa și în defavoarea
Rusiei. Numai că, vechile prietenii nu se uită, mai ales că gazul vine de la Moscova!
Prezent
Lipsa competenței, interesele obscure și de tip mafiot, au transformat
România într-o țară ținută în genunchi. Intrarea în NATO și în Uniunea
Europeană s-a datorat intereselor strategice. Deși costurile modernizării au
fost importante, Armata Română devenind performantă în raport cu standardele
impuse în ceea ce privește pregătirea forțelor proprii, altele au fost
rațiunile care au determinat acceptarea României în NATO. Și intrarea României
în Uniunea Europeană s-a datorat tot unor rațiuni străine de opinia publică, în
special de natură economică.
Din 1989 încoace, crezând că dau bine în fața puterilor occidentale,
liderii de la București au întors spatele intereselor economice pe care le
aveam în Rusia. În acest mod, s-a pierdut posibilitatea realizării de exporturi
pe o piață vastă. În replică, Moscova și-a văzut și-și vede liniștită de
planurile ei economice, funcționând bine pe piața românească.
Din dorința de a fi acolo, în Europa, liderii noștri au sacrificat
industria și economia, au așezat resurse importante pe masa concernelor
occidentale interesate de bună-starea proprie.
Acum, primiți în Uniunea Europeană, nimeni nu ne tratează cu egalitate,
indiferent de eforturi. Ba, din contra. Cu cât cedăm mai mult și mai ușor, cu
atât suntem mai bine puși cu spatele la zid.
Că nu contăm ca membru egal în drepturi s-a văzut politic în anul 2012,
când popularii europeni au șters pe jos cu voința poporului român. Desigur, au
avut această posibilitate datorită slugărnicii de la București și incapacității
strategice demonstrată de Opoziția ce s-a transformat în putere. Ultima
poveste, cea cu neprimirea în Schengen, a agitat spiritele la București,
dovedind incapacitatea liderilor români (toți, la grămadă) de a înțelege ce
jocuri se fac, care este miza pe termen lung, dovedind că nu se pot ridica
peste condiția lor de meschini politicieni de mahala.
Încheiere
Germania procedează ca la viol: aplică un pumn în față României, pentru a
putea profita de ea după cum o dictează interesele de la Berlin. Rusia preferă
jocul seducției, lăsând impresia că ne iubește.
În plan mediatic, Deutsche Welle România ne dă lecții, folosindu-se de
pixul lui Petre M. Iancu, persoană profund atașată de „valorile democrației
germane”. Pe cealaltă parte,
“Departamentul Valentin Mândrășescu” de la Vocea Rusiei face ochi dulci celor
pe care îi consideră viitorii parteneri de discuții oficiale ai României, după
anul 2014.
Ambele tabere au aruncat în luptă forțe impresionante.
Peste ocean, SUA începe să-și mute privirea de pe Europa, îndreptându-și
interesele spre zone cu potențial strategic pentru viitor.
În România, politicienii și analiștii își dau cu părerea. Șeful informal al
SRI, George-Cristian Maior, nu are nimic mai bun de făcut decât să se ia la
harță, prin media, cu instrumentul de presă al Moscovei. Pentru bălăcăreala cu
trustul media al Berlinului nu are dezlegare.
P.S.
1. Germania și Rusia au un parteneriat economic strategic.
2. Rusia și NATO negociază cooperarea militară, în vederea combaterii
terorismului.
Vorba aceea: și-au dat mâna peste țară! Numai că, țara asta a fost a
noastră și ar trebui să rămână așa! Măcar ce a mai rămas din ea!
3. Patru pași pentru a distruge psihologic un popor: DEMORALIZAREA (15-20
de ani); DESTABILIZAREA (2-5 ani); CRIZA (1-2 luni); NORMALIZAREA (perioadă
nedefinită – depinde de timpul necesar impunerii noilor condiții). Pare
cunoscut?
4. Întrebare retorică: cât va trece până când ne vor scoate morții din
morminte și ne vor trimite cu ei în pribegie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu