În anul 2002, la sărbătorirea a 30 de ani de activitate neîntreruptă, la
inițiativa dirijorului Florian-George Zamfir, manager al Teatrului Liric,
instituția a primit numele ilustrei soprane Elena Teodorini, patroana
spirituală a fenomenului liric craiovean. De atunci și până în noiembrie 2013, angajații
Teatrului Liric „Elena Teodorini” au făcut cinste memoriei înaintașei al cărui
nume instituția îl purta.
Deși logica spune că un bun manager preia ceea ce este bun și contribuie
activ la ridicarea prestigiului instituției ca cârma căruia este numit, în
cazul nostru „viziunea managerială” este cu totul alta.
În timp ce alte orașe candidate la titlul de Capitală culturală europeană
2021 nu știu cum să-și creeze brand-uri și cum să le exploateze mai bine, la
Craiova situația este răsturnată spectaculos, în defavoarea orașului, de
propunerea managerului Antoniu Zamfir.
În noiembrie 2013, managerul Antoniu Zamfir a înaintat Primăriei Craiova
propunerea de schimbare a denumirii instituției din Teatrul Liric „Elena
Teodorini” Craiova în Opera Română Craiova. Solicitarea făcută de managerul
Antoniu Zamfir, cuprinde cca.100 pagini, structurate astfel:
-
adresă
de solicitare a schimbării denumirii instituției : 2 pag.
-
Teatrul
Liric Elena Teodorini (elemente de istorie) : 2 pag.
-
Festivalul
Internațional Elena Teodorini (istoric) : 3 pag.
-
Turnee
desfășurate de Teatrul Liric Elena Teodorini : 3 pag.
-
Maria
Cristiana Stan – Teatrul Liric Elena Teodorini (schiță monografică) : 3 pag.
Total: 11 pag. Diferența până la 100 pag. o reprezintă
copii ale unor afișe ale instituției și paginilor cărții de onoare a
instituției.
Deci, în 11 pagini pline de istoria Teodorinilor și de activitatea altora,
managerul Antoniu Zamfir cere renunțarea la numele Elenei Teodorini. Să o luăm
pe rând:
1. Adresa de solicitare a schimbării denumirii instituției impresionează
cititorul, încă de la început:
“Existența teatrului este strâns legată de nume sonore ale scenei, SUB
ÎNDRUMAREA UNOR PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE LUMII CULTURALE, DIRECTORI AI
INSTITUȚIEI: Constantin Ungureanu, Nicolae Mareș, Mihai Duțescu, Modest
Cichirdan, Emil Maxim, Florian-George Zamfir, ANTONIU ZAMFIR.” (sublinierea
îmi aparține, spre a vă face să înțelegeți exact!)
“Justificăm solicitarea de a
adopta denumirea de Opera Română Craiova prin faptul că repertoriul nostru actual
este alcătuit cu predilecție din lucrări de operă ( 20 de titluri), prin
valoarea deosebită a soliștilor de operă – angajați și invitați și, îndeosebi,
prin impactul pe care această titulatură o va avea asupra imaginii
internaționale a instituției noastre.”
Dacă la primul paragraf nu prea ai cum să comentezi, căci rămâi fără
replică, la paragraful final se impun unele precizări, spre corectă informare
a opiniei publice și a forurilor tutelare:
-
faptul
că o instituție are în repertoriu un număr de 20 de titluri de operă nu este
echivalent cu faptul că aceste titluri pot fi prezentate publicului. Un
spectacol de operă a cărui premieră a avut loc acum 20 de ani, spre exemplu,
este înscris în repertoriul instituției, fără ca acest lucru să fie echivalent
cu faptul că el poate fi prezentat mâine publicului. Deci?
-
în
ceea ce privește valoarea deosebită a unor soliști angajați, probabil că ea vine
din noua tehnică a interpretării rolului cu partitura în mână, în fața
publicului. Dacă aici nu se pot face comentarii, din păcate, în momentul de față,
instituția NU ARE NICI MĂCAR O GARNITURĂ COMPLETĂ DE SOLIȘTI ANGAJAȚI! Deci?
-
revenind
la realitate, în perioada OCTOMBRIE 2012 – IANUARIE 2014, conform programului
de spectacole al instituției, publicul craiovean s-a bucurat de cca. 25
spectacole operă și cca. 110 alte genuri ( operetă, sp./ balet copii, balet,
altele) – a se înțelege că numărul de spectacole nu este egal cu numărul de
titluri, acestea repetându-se. Această realitate este confirmată și de
realizarea încasărilor instituției, preponderent din alte genuri de spectacole,
nu din operă.
2. În ceea ce privește materialul ce cuprinde
elemente de istorie, materialul privitor la festival și materialul privitor la
turneele instituției, toate datele cuprinse se raportează direct la tradiție și
la Elena Teodorini, precum și la activitatea desfășurată de alți manageri ai
instituției.
3. Maria Cristiana Stan – Teatrul Liric Elena
Teodorini (schiță monografică) : cele 3 pagini sunt împărțite astfel: 2 pagini
coperta 1 exterior/interior și pagina 12 din interiorul lucrării, o pagină care
începe în mijlocul frazei și se termină tot așa. Aș fi curioasă dacă cineva a
vorbit cu doamna Maria Cristiana Stan, întrebând-o ce părere are despre
folosirea titlului lucrării sale, știut fiind că doamna în cauză a fost unul
dintre susținătorii serioși ai denumirii Teatrului Liric Elena Teodorini
Craiova! Probabil că nu, căci altfel ar fi stat lucrurile!
Cum, necum, managerul Antoniu Zamfir, PERSONALITATE MARCANTĂ A LUMII CULTURALE (precum
singur a scris și semnat!) a reușit să obțină renunțarea la vechea titulatură a
instituției, devenită peste noapte Opera Româna Craiova, văduvind Craiova de un
brand autentic, în lupta pentru câștigarea titlului de Capitală culturală
europeană 2021!
În ceea ce privește “impactul pe care această titulatură o va avea asupra
imaginii internaționale a instituției noastre”, cred că managerul Antoniu
Zamfir ar trebui să fie preocupat, în primul rând de modul în care “specialiștii”
săi în imagine reușesc să violenteze limba română și să tăvălească imaginea
instituției în fața spectatorilor craioveni, cei mai importanți, din punctul
meu de vedere! Dar, cine sunt eu să am așa ceva?
