Într-o zi de
iarnă, iată,
El, manager
iscusit,
S-a grăbit ca să
decidă:
Pe actor l-a
ispitit!
- Rol solistic o
să faci!
Opera e de
prestigiu!
O să cânți, coleg
iubit!
Ce, tu rolul n-ai
ghicit?
El, actorul, se
crucește,
Multe a văzut în
viață,
Dar să-i ceri să
cânte rolul
De tenor? Îi vine
greață!
Cu glasul pierdut
pe...unde,
Actorul de grab’
răspunde:
- Poate nu
cunoști, „maestre”,
Rolul. Vezi că
din povețe
S-ar putea să afli iute:
Cu actorul nu te pune!
Un actor face
destule,
El recită, cântă,
spune
Replici ce-i sunt
dedicate,
Face publicul să râdă. Ce-ai a spune?
Cum să crezi că poate face
Rol solistic, de tenor,
Într-o operă celebră?
Poate doar să scrii alt rol!
După adâncă chibzuință,
El, managerul, gândi:
Poate e prea mare
prețul!
Sunt penibil,
poți să știi?!
Și așa scăpă
actorul
De o sarcină în
plus,
Ce putea să îl
transforme
Din actor
în...tenoruș!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu