Am întâlnit, pe parcursul vieții, tot felul de curve. Cea mai josnică este curva de la periferia
meseriei. Ea se strecoară în casa de toleranță pe ușa din dos, făcându-și loc prin fățărnicie și slugărnicie. Ușor, ușor, începe să-și imagineze că, dacă a ajuns să ocupe un loc în
stabiliment, este bună, frumoasă, competitivă și experimentată, astfel că visează să-i ia locul matroanei. Cu visul
ăsta în cap, complotează împreună cu peștele, care,
pare încântat de perspectiva câștigurilor. Oricum,
matroana a cam îmbătrânit, nu se mai supune cu ușurință ordinelor ...Deși pare ciudat, curva de periferie ajunge să-și etaleze spoiala în lumina reflectoarelor!
Ce nu știe încă peștele este că tânăra curvă de periferie e găunoasă și dincolo de spoială se ascunde un mare gol. Când va realiza
cum stau lucrurile, peștele se va afla deja în colții unui rechin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu