În decembrie ’89 s-a murit mult și fără rost în țara asta! Mult, căci
loviturile de stat se legitimează cu sânge nevinovat. Fără rost, din moment ce
lucrurile s-au schimbat aparent în bine.
De 24 de ani, în țara asta se moare pe tăcute. De foame, de disperare, de
singurătate, de... Trecem indiferenți pe lângă moarte, fără să-i sesizăm
prezența, căci ne-am obișnuit cu ea.
Tradiția ne-a învățat să punem lumânare la capul mortului. Nimeni nu ne-a
învățat ce să facem când moare un popor.
De 24 de ani, spiritul ne moare, puțin câte puțin. Ne vom trezi, într-o zi,
că el nu mai este. Ce vom face atunci? Mă tem că nu putem face nimic, căci
mortul de la groapă nu se mai întoarce!
Sunt 24 de ani, de când moartea s-a mutat în România!
Încă mai avem timp să o declarăm „persona non grata”!
Depinde numai de noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu