vineri, 6 decembrie 2013

IN MEMORIAM COMANDOR NICOLAE BOZENOVICI!



L-am cunoscut pe Comandorul Nicolae Bozenovici în primăvara anului 2012. Am avut doi “complici”: Dănuț Albu ( un om cu pasiune pentru istorie și respect pentru înaintași ) și Dumitru Mihăilescu ( un om cu valori morale și valențe literare, despre care nu am cuvinte să scriu).  Mărturisesc că mi-am pregătit cu atenție întâlnirea programată a se desfășura acasă la domnul Bozenovici, fiind cuprinsă de acea emoție specială, pe care o am de fiecare dată când mă întâlnesc cu oameni deveniți depozitari ai istoriei. M-am documentat cu mare atenție, nedorind să scap ceva.
Am fost însoțită, în acest demers, de domnul Constantin Cumpănă, un om pe care îl prețuiesc pentru tenacitatea pe care o are în a reconstitui pagini întregi ale istoriei Marinei Române.
Comandorul Nicolae Bozenovici m-a întâmpinat în pragul ușii apartamentului său, situat la un etaj superior dintr-un bloc turn al Constanței.  Am descoperit un om minunat, plin de umor, modest, copleșit de emoția datorată atenției care i se acorda.
În ciuda pregătirilor pe care le-am făcut, Comandorul Nicolae Bozenovici a reușit, prin naturalețe și modestie, să mă copleșească, astfel că interviul nu a mai fost interviu! A fost, așa, o întâlnire de suflet, cu multe momente emoționante pentru mine!
Când am făcut filmarea, eram conștientă de inevitabilul moment în care domnul Bozenovici ne va părăsi. Cu toate astea, în sufletul meu, am sperat ca acest moment să fie cât mai îndepărtat! La scurt timp după întâlnirea noastră, cel care  absolvise Școala Militară de Maiștri, cel care a făcut războiul la bordul submarinului „Delfinul”, cel care a trecut în corpul ofițerilor de marină, cel care a devenit căpitan de cursă lungă, cel care a pătimit atâtea și atâtea în viață, a fost doborât la pat de o necruțătoare boală. După multă suferință, în noaptea de 30 noiembrie 2013, a părăsit această lume. Vestea m-a întristat! M-a întristat, căci mă gândesc la toți cei ca domnia-sa și mă întreb ce vom mai fi când nu-i vom mai avea! Cine nu ne va mai lăsa să uităm?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu