joi, 29 ianuarie 2015

PRIETENUL MEU, PRIETENII MEI!



Ieri am trăit o experienţă traumatizantă! Evenimentul  a bulversat toată familia: Cucky, iubitul nostru câine,  s-a pierdut! Au fost 10 ore de căutări febrile, ore în care am parcurs, parcă fără busolă, zeci de străzi şi nu ştiu câţi kilometri. Cu disperare, cu speranţă...la un moment dat, pe Facebook, după ce mulţi dintre voi au distribuit anunţul cu pierderea câinelui, am primit un mesaj...Cu toată disperarea şi speranţa, m-am agăţat de acest mesaj şi...l-am recuperat pe Cucky!
Dincolo de manifestări de faţadă, dincolo de manifestări mai mult sau mai puţin sincere, sunt momente în viaţa fiecăruia dintre noi când manifestarea solidarităţii umane, sprijinul primit din partea multor oameni pe care nu-i cunoşti, te fac să te opreşti şi să-ţi evaluezi sistemul de apreciere asupra oamenilor.
Ieri a fost o zi în care am ajuns în iad şi în rai. Pierderea lui Cucky m-a dus în iad. Cu fiecare oră care trecea, mă adânceam mai mult. Am ieşit de acolo, datorită solidarităţii umane! Datorită tuturor celor care au găsit răgazul de a distribui postarea mea de pe Facebook!
De aceea, nu pot decât să mă plec în faţa voastră, a tuturor, cu recunoştinţă şi veşnică prietenie! Vă mulţumesc tuturor pentru implicare, pentru sprijin, pentru omenie!
În poză este prietenul meu, Cucky. Alături de el, vă port în suflet pe voi toţi, prietenii mei! Vă mulţumesc pentru-că existaţi, oameni minunaţi!

P.S. Mulţumiri doamnei  Sînziana Mugea, cea care mi-a transmis mesajul salvator!

 

vineri, 23 ianuarie 2015

UN TABLOU…



Cu mulţi ani în urmă, am primit un tablou. Tabloul acesta are o istorie aparte. Strămătuşa mea m-a trimis la Bucureşti, la un neam îndepărtat, să iau acest tablou. Un cadou pentru familia mea. 
Trebuie să vă spun că despre această familie respectabilă ştiam numai din poveşti. Am primit o adresă şi atât... 
Undeva, pe o stradă veche, ascunsă în spatele blocurilor din zona magazinului Unirea, am descoperit casa în care locuiau mai multe familii. Am intrat cu sfială în apartamentul distinselor rude. Am intrat în altă lume! Un loc în care am fost primită cu multă căldură, de către doi oameni aflaţi la o vârstă venerabilă, care m-au tratat cu atâta căldură, încât am avut sentimentul că ne cunoaştem de o viaţă, deşi nu ne văzusem niciodată! M-a marcat profund căldura şi sinceritatea din sufletul lor! M-a fascinat căldura şi simplitatea căminului lor, un adevărat muzeu al valorilor spirituale şi culturale. Am stat mult de vorbă, despre neamuri, despre noi, despre artă...Aşa, ca nişte vechi prieteni, la o cafea. 
Am plecat din casa lor cu un tablou şi cu regretul că nu am mai mult timp la dispoziţie, să respir, alături de doi oameni minunaţi, aerul unei epoci în care mi-aş fi dorit să trăiesc!

Cu mulţi ani în urmă, am primit un tablou. El se află acum, la loc de cinste, în casa mea. Face parte din viaţa mea. A adus cu el o parte dintr-o epocă în care mi-aş fi dorit să trăiesc. Datorită acestui tablou, doi oameni minunaţi, plecaţi pe alt drum, de mult timp,  continuă să existe. Ei şi o parte dintr-o epocă demult apusă!

vineri, 16 ianuarie 2015

Poveşti cu şi despre “cultura craioveană”: Tamás Ferkay a murit! Trăiască Ivona Hristescu şi Anthony Zamfir!

Stimaţi cititori, nu  este o glumă! Am crezut, iniţial, că nu văd bine, dar...

Să o luăm de la început. Începutul de an. Un început de an cu realizări pentru domnul Anthony Zamfir! Nu, nu este o confuzie! Este acelaşi personaj cu Antoniu Zamfir, manager la Opera Română Craiova!

La început de an, Opera Română Craiova a făcut un turneu în Franţa. Un turneu...schimb cultural, prin asociaţia aia culturală cu proiectul Craiova capitală culturală europeană...

Hotărât să reprezinte Craiova la cele mai înalte standarde culturale, domnul manager, preşedinte de asociaţie culturală, Antoniu Zamfir, a plecat în Franţa cu un cor reprezentativ de...14 oameni şi 3 oameni din  staff-ul tehnic, plus orchestră! E drept că, odată ajuns acolo, reprezentativul cor al Operei Române Craiova a fost completat cu un cor de amatori, format din 30 de persoane!

Numai că, surprizele încep să apară, odată cu punerea în scenă a faimoasei opere verdiene Traviata! Dacă afişul spectacolului se pierde undeva în ceaţa insulelor franceze, programul de sală vine să ne lămurească!

Pentru început, aflăm că spectacolul este susţinut de “Orchestre national et choeur de l’Opera de CRAIOVA, Capitale europeenne de la Culture...

Acuma, nu vreau să fiu cârcotaşă...îmi cer scuze că nu am aflat până azi că orchestra este naţională şi Craiova este capitală europeană a culturii, nu unul dintre oraşele candidat...

Surpriza vine abia acum! Pe programul de sală scrie frumos aşa: „Regie generale...Ivona HRISTESCU; Directeur de la scene...Anthony ZAMFIR.”

În traducere, regizorul spectacolului este Ivona HRISTESCU şi regizorul tehnic este ilustrul Anthony ZAMFIR! Da, acelaşi cu ilustrul manager craiovean Antoniu Zamfir!

După câte ştiu eu (şi lucrurile nu s-au schimbat între timp!), regia artistică a montării craiovene a operei TRAVIATA aparţine regizorului Tamás Ferkay (asistent regie Arabela TĂNASE), regie tehnică Mihaela GRAMA.



Tamás Ferkay a murit! Nu, nu este o glumă! Regizorul austriac, de origine ungară, Tamás Ferkay a murit în noiembrie 2014! O coincidenţă favorabilă! Uite aşa, s-a rezolvat o problemă! Din informaţiile pe care le deţin, ştiu că schimbarea de sex este o operaţie dificilă. Prin urmare, îmi este greu să cred că doamna Ivona Hristescu a devenit Tamás Ferkay şi domnul Antoniu Zamfir a devenit Mihaela Grama! Nu, acest lucru nu s-a întâmplat! În schimb, îmi rezerv dreptul de a-mi exprima bănuiala legitimă cu privire la anumite drepturi materiale...O bănuială legitimă, venită din experienţă!

Poate că nu ar fi lipsit de interes ca autoritatea tutelară craioveană (Primărie Craiova şi Consiliul Local Municipal Craiova) să verifice ştatele de plată ale faimoasei asociaţii culturale craiovene, cu privire la acest turneu!
În rest, aştept ca domnul Antoniu Zamfir să-şi treacă în CV şi această competenţă profesională: regie tehnică!

Să auzim de bine!

joi, 8 ianuarie 2015

REVOLTA CARE MĂ SUFOCĂ ŞI CULTURA CRAIOVEANĂ!



Dragii mei, încep acest material cu o mărturisire: la finalul anului 2014 mi-am propus ca în noul an să las în urmă poveştile urâte ale fostului an, dar... îmi este imposibil să fac acest lucru! Asta datorită revoltei care mă sufocă!
Observ, de ceva timp, efortul unor ziarişti locali de a sesiza opinia publică şi organele abilitate cu privire la „activităţile culturale”  desfăşurate de anumite personaje, pe bani publici. Lăudabil efortul, numai că el nu este completat de vocea autorizată a unor oameni informaţi din mediul cultural (căci talentul este dublat, de cele mai multe ori, de laşitate şi instinct de conservare!) şi nici de o reacţie vizibilă a autorităţilor de control competente!
Spre a nu cădea în păcatul de a exprima gândurile mele subiective, vă propun o analiză concretă, realizată cu „marfa clientului”:

“500.000 de euro a primit până acum din bugetul orașului asociația „de drept privat“ care derulează activitățile pentru participarea Craiovei la concursul pentru Capitală Culturală Europeană 2021. Modul în care au fost atribuite contractele pe bani publici și firmele câștigătoare sunt mistere bune de dezlegat pentru organele abilitate. Asociația care cheltuiește banii orașului refuză să dea socoteală, deși legea spune clar care sunt procedurile pentru atribuirea contractelor pe bani publici.” (Gazeta de Sud, 07.01.2015, Craiova Culturală, contractele la control!).

Dacă încercaţi să obţineţi informaţii de pe site-ul oficial al acestei asociaţii, veţi afla că aceasta are în componenţa Consiliului Director următoarele persoane:
Președinte: Antoniu ZAMFIR (Manager - Opera Română Craiova)
Vicepreşedinte: Vlad DRĂGULESCU (Manager - Filarmonica Oltenia Craiova)
Membri: Ionuţ PÎRVULESCU (Director Birou Imagine Primăria Municipiului Craiova)
Lucian DINDIRICĂ (Manager Biblioteca Județeană ”Alexandru și Aristia Aman”)
Adriana TEODORESCU (Manager - Teatrul pentru Copii și Tineret ”Colibri”)

Dacă veţi dori să aflaţi care sunt partenerii acestei asociaţii, veţi avea ocazia să aflaţi că “numele partenerilor din cele trei categorii de pe aceasta pagina vor fi făcute publice după data de 13 decembrie 2014, dată la care Asociaţia Craiova Capitală Culturală Europeană 2021 organizează Balul Partenerilor, iar sumele încasate în urma realizării acestui bal (achiziţionarea de invitaţii, obiecte scoase la licitaţie, donaţii etc) vor constitui suma iniţială din cadrul Clubului Partenerilor aferentă anului 2014.” Suntem deja în ianuarie 2015 şi nu am aflat nimic! E drept că după 13 decembrie 2014 poate să însemne şi eternitatea…
Cât priveşte fondurile, linişte totală! Nu mai vorbesc despre raportul de activitate, modul de cheltuire a banului public, eficienţa activităţilor etc.

Aşa cum este normal, îmi concentrez analiza asupra preşedintelui acestei asociaţii, domnul Antoniu Zamfir. Dacă veţi dori să vedeţi CV-ul impresionant al domnului în cauză, pe site-ul instituţiei al cărui manager este nu veţi găsi nimic, căci “this account has been suspended”! Ei da, aşa da!
Şi pentru-că suntem în anul 2015, an de evaluare a activităţii sale de manager,  după un contract de 3 ani, să intrăm puţin în detaliile proiectului de manager pe care domnul Antoniu Zamfir l-a prezentat în anul 2012 şi să vedem ce a realizat din ceea ce a scris.

Să începem: “Muzica a ajuns să inunde cotidianul: este peste tot, ne acompaniază pe drum, la cumpărături, acasă. Datorită acestui factor, destinul muzicii e preluat de o piaţă culturală aflată în expansiune, de un mediu muzical globalizat şi de un flux al banului de impune o revizuire a modelelor culturale pentru publicul meloman.”
Deci, muzica este precum viitura, ea ne inundă. Din această cauză, destinul ei este la piaţă, o piaţă în expansiune, este drept. Acelaşi destin e preluat de fluxul banului! Fluxul ăsta impune o revizuire a modelelor culturale pentru publicul meloman! Aţi înţeles? Ceea ce nu a înţeles domnul manager, dincolo de treaba cu fluxul banului, este alceva: meloman este o categorie specială de iubitor de muzică. Muzică nu bani!

“Fiind unicul teatru muzical din zona Olteniei, în mod natural, el are menirea de a acoperi pe acest segment cultural toată această regiune şi, în primul rând, de a răspunde invitaţiilor venite din partea forurilor culturale ale judeţelor eferente pentru a susţine microstagiuni permanente în oraşele reşedinţă.”
Fiind unicul teatru muzical din zona Olteniei, cîte invitaţii aţi primit din partea forurilor culturale ale judeţelor eferente pentru a susţine microstagiuni permanente în oraşele reşedinţă, domnule Antoniu Zamfir? Câte microstagiuni permanente şi în câte judeţe aţi organizat, în aceşti 3 ani?

“Tot pe termen mediu şi lung se va desfăşura o activitate susţinută de marketing în vederea convingerii populaţiei din oraşele şi comunele apropiate să vină în sala teatrului.”
Fiind departe de mine ideea de a desfăşura o activitate susţinută de convingere cu privire la necesitatea virgulei în text, adresez domnului Antoniu Zamfir o întrebare simplă, la care sunt convinsă că are răspuns: ce activitate susţinută de marketing aţi desfăşurat în aceşti 3 ani şi care este procentul populaţiei din oraşele şi comunele apropiate care a venit în sala teatrului?

“Publicarea unui album anuar online al teatrului pentru fiecare stagiune, care să conţină: repertoriu, program de spectacole, interpreţi, turnee, proiecte, sponsori etc.”
Întrebare: când şi unde, domnule manager?

“Identificarea şi organizarea în zone intens circulate a unor puncte de afişaj permanent, sistem tubular şi sistem cu două feţe, unde spectatorii interesaţi să găsească tot timpul agenda Teatrului Liric.”
Tubular sau cu două feţe, de acord, dar unde? În zona crepusculară, domnule manager?

“Crearea unui site interactiv cu forum care va fi conectat prin link cu site-uri importante din domeniu; în prezent (anul 2012), Teatrul Liric are un site doar în construcţie.”

Dacă în anul 2012 era un  site în construcţie, acum e interactiv, în sistemul “this account has been suspended”!

Trecând peste multe pagini de bla-bla din programul de management, ajungem şi la actul artistic:
“Montarea unor titluri din repertoriul românesc în vederea promovării valorii creaţiei naţionale specifice prin organizarea de spectacole atât la sediu cât şi în turnee şi deplasări în ţară şi străinătate, participări la festivaluri de profil, precum şi reprezentaţii la centrele culturale româneşti din străinătate.
Propuneri spectacole: Dramă la mânăstire – Constantin Ungureanu; Uite tata nu e tata – Florin Comişel; Muşchetarii Măgăriei Sale – Constantin Ungureanu.”
Bla-bla, fără virgule... Câte titluri, din cele trei enumerate, aţi pus în scenă, domnule manager? Răspunsul este simplu: nici unul! Cât despre dramă, ea este reală în instituţia la cârma căreia vă aflaţi vremelnic! Asta este o opinie personală, dacă îmi permiteţi!

“Iniţierea unui program dedicat copiilor şi diversificarea lui prin crearea unui festival dedicat liceelor. Se vor forma cercuri artistice urmărindu-se capacitatea de a trezi şi dezvolta abilităţi de comunicare şi descoperirea talentelor...Propuneri spectacole: În ţara codrilor de iarbă –Laurenţiu Profeta; Mary Poppins – Marius Ţeicu; Cenuşăreasa- Dumitru Capoianu; Povestea ursului – Constantin Ungureanu; Aventuri în pădure – Constantin Ungureanu; Hansel şi Gretel – Engelbert Humperdink.”
Ne-aţi luat cu cercul, domnule manager! Ne spuneţi povestea ursului, a aventurilor în pădure, din ţara codrilor de iarbă!
Câte spectacole aţi pus în scenă şi câte cercuri, din acelea artistice, aţi format? Cât despre un festival dedicat liceelor, ce să mai zicem?

Proiectul de management, împrăştiat pe 3 ani, mai cuprinde nişte pagini. Tot aşa, cu cercul...M-am plictisit!

În final, adresez câteva întrebări retorice:
  1. Să înţelegem că evaluarea domnului manager va scoate în relief performanţele domniei sale, situaţie în care se recomandă prelungirea mandatului acestuia?
  2. Să înţelegem că performanţele de manager la Opera Română Craiova l-au recomandat şi-l recomandă pe domnul Antoniu Zamfir pentru poziţia de preşedinte al asociaţiei culturale craiovene?
  3. Să înţelegem că ziariştii “e răi” atunci când scriu despre lucrurile încurcate, cu mulţi bani, de la aceeaşi asociaţie?

P.S. Întrebare retorică, în atenţia DNA: Cum s-a atribuit contractul pentru închirierea scenei mobile, folosită în cadrul stagiunii estivale desfăşurată în anul 2014, în cartierele craiovene? Ce legătură există între firma cu scena şi preşedintele/ vicepreşedintele asociaţiei culturale?