Ieri am trăit o experienţă traumatizantă! Evenimentul a bulversat toată familia: Cucky, iubitul
nostru câine, s-a pierdut! Au fost 10 ore
de căutări febrile, ore în care am parcurs, parcă fără busolă, zeci de străzi
şi nu ştiu câţi kilometri. Cu disperare, cu speranţă...la un moment dat, pe Facebook, după ce mulţi dintre voi au distribuit anunţul cu pierderea câinelui,
am primit un mesaj...Cu toată disperarea şi speranţa, m-am agăţat de acest
mesaj şi...l-am recuperat pe Cucky!
Dincolo de manifestări de faţadă, dincolo de manifestări mai mult sau mai
puţin sincere, sunt momente în viaţa fiecăruia dintre noi când manifestarea
solidarităţii umane, sprijinul primit din partea multor oameni pe care nu-i
cunoşti, te fac să te opreşti şi să-ţi evaluezi sistemul de apreciere asupra
oamenilor.
Ieri a fost o zi în care am ajuns în iad şi în rai. Pierderea lui Cucky m-a
dus în iad. Cu fiecare oră care trecea, mă adânceam mai mult. Am ieşit de
acolo, datorită solidarităţii umane! Datorită tuturor celor care au găsit
răgazul de a distribui postarea mea de pe Facebook!
De aceea, nu pot decât să mă plec în faţa voastră, a tuturor, cu
recunoştinţă şi veşnică prietenie! Vă mulţumesc tuturor pentru implicare,
pentru sprijin, pentru omenie!
În poză este prietenul meu, Cucky. Alături de el, vă port în suflet pe voi
toţi, prietenii mei! Vă mulţumesc pentru-că existaţi, oameni minunaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu