UN TABLOU…

Cu mulţi ani în urmă, am primit un tablou. Tabloul acesta are o istorie aparte. Strămătuşa mea m-a trimis la Bucureşti, la un neam îndepărtat, să iau acest tablou. Un cadou pentru familia mea. 

Trebuie să vă spun că despre această familie respectabilă ştiam numai din poveşti. Am primit o adresă şi atât... 

Undeva, pe o stradă veche, ascunsă în spatele blocurilor din zona magazinului Unirea, am descoperit casa în care locuiau mai multe familii. Am intrat cu sfială în apartamentul distinselor rude. Am intrat în altă lume! Un loc în care am fost primită cu multă căldură, de către doi oameni aflaţi la o vârstă venerabilă, care m-au tratat cu atâta căldură, încât am avut sentimentul că ne cunoaştem de o viaţă, deşi nu ne văzusem niciodată! M-a marcat profund căldura şi sinceritatea din sufletul lor! M-a fascinat căldura şi simplitatea căminului lor, un adevărat muzeu al valorilor spirituale şi culturale. Am stat mult de vorbă, despre neamuri, despre noi, despre artă...Aşa, ca nişte vechi prieteni, la o cafea. 

Am plecat din casa lor cu un tablou şi cu regretul că nu am mai mult timp la dispoziţie, să respir, alături de doi oameni minunaţi, aerul unei epoci în care mi-aş fi dorit să trăiesc!

Cu mulţi ani în urmă, am primit un tablou. El se află acum, la loc de cinste, în casa mea. Face parte din viaţa mea. A adus cu el o parte dintr-o epocă în care mi-aş fi dorit să trăiesc. Datorită acestui tablou, doi oameni minunaţi, plecaţi pe alt drum, de mult timp,  continuă să existe. Ei şi o parte dintr-o epocă demult apusă!