PRIETENUL MEU, PRIETENII MEI!

Ieri am trăit o experienţă traumatizantă! Evenimentul  a bulversat toată familia: Cucky, iubitul nostru câine,  s-a pierdut! Au fost 10 ore de căutări febrile, ore în care am parcurs, parcă fără busolă, zeci de străzi şi nu ştiu câţi kilometri. Cu disperare, cu speranţă...la un moment dat, pe Facebook, după ce mulţi dintre voi au distribuit anunţul cu pierderea câinelui, am primit un mesaj...Cu toată disperarea şi speranţa, m-am agăţat de acest mesaj şi...l-am recuperat pe Cucky!

Dincolo de manifestări de faţadă, dincolo de manifestări mai mult sau mai puţin sincere, sunt momente în viaţa fiecăruia dintre noi când manifestarea solidarităţii umane, sprijinul primit din partea multor oameni pe care nu-i cunoşti, te fac să te opreşti şi să-ţi evaluezi sistemul de apreciere asupra oamenilor.

Ieri a fost o zi în care am ajuns în iad şi în rai. Pierderea lui Cucky m-a dus în iad. Cu fiecare oră care trecea, mă adânceam mai mult. Am ieşit de acolo, datorită solidarităţii umane! Datorită tuturor celor care au găsit răgazul de a distribui postarea mea de pe Facebook!

De aceea, nu pot decât să mă plec în faţa voastră, a tuturor, cu recunoştinţă şi veşnică prietenie! Vă mulţumesc tuturor pentru implicare, pentru sprijin, pentru omenie!

În poză este prietenul meu, Cucky. Alături de el, vă port în suflet pe voi toţi, prietenii mei! Vă mulţumesc pentru-că existaţi, oameni minunaţi!

P.S. Mulţumiri doamnei  Sînziana Mugea, cea care mi-a transmis mesajul salvator!

 

UN TABLOU…

Cu mulţi ani în urmă, am primit un tablou. Tabloul acesta are o istorie aparte. Strămătuşa mea m-a trimis la Bucureşti, la un neam îndepărtat, să iau acest tablou. Un cadou pentru familia mea. 

Trebuie să vă spun că despre această familie respectabilă ştiam numai din poveşti. Am primit o adresă şi atât... 

Undeva, pe o stradă veche, ascunsă în spatele blocurilor din zona magazinului Unirea, am descoperit casa în care locuiau mai multe familii. Am intrat cu sfială în apartamentul distinselor rude. Am intrat în altă lume! Un loc în care am fost primită cu multă căldură, de către doi oameni aflaţi la o vârstă venerabilă, care m-au tratat cu atâta căldură, încât am avut sentimentul că ne cunoaştem de o viaţă, deşi nu ne văzusem niciodată! M-a marcat profund căldura şi sinceritatea din sufletul lor! M-a fascinat căldura şi simplitatea căminului lor, un adevărat muzeu al valorilor spirituale şi culturale. Am stat mult de vorbă, despre neamuri, despre noi, despre artă...Aşa, ca nişte vechi prieteni, la o cafea. 

Am plecat din casa lor cu un tablou şi cu regretul că nu am mai mult timp la dispoziţie, să respir, alături de doi oameni minunaţi, aerul unei epoci în care mi-aş fi dorit să trăiesc!

Cu mulţi ani în urmă, am primit un tablou. El se află acum, la loc de cinste, în casa mea. Face parte din viaţa mea. A adus cu el o parte dintr-o epocă în care mi-aş fi dorit să trăiesc. Datorită acestui tablou, doi oameni minunaţi, plecaţi pe alt drum, de mult timp,  continuă să existe. Ei şi o parte dintr-o epocă demult apusă!

Poveşti cu şi despre “cultura craioveană”: Tamás Ferkay a murit! Trăiască Ivona Hristescu şi Anthony Zamfir!

Stimaţi cititori, nu  este o glumă! Am crezut, iniţial, că nu văd bine, dar...

Să o luăm de la început. Începutul de an. Un început de an cu realizări pentru domnul Anthony Zamfir! Nu, nu este o confuzie! Este acelaşi personaj cu Antoniu Zamfir, manager la Opera Română Craiova!

La început de an, Opera Română Craiova a făcut un turneu în Franţa. Un turneu...schimb cultural, prin asociaţia aia culturală cu proiectul Craiova capitală culturală europeană...

Hotărât să reprezinte Craiova la cele mai înalte standarde culturale, domnul manager, preşedinte de asociaţie culturală, Antoniu Zamfir, a plecat în Franţa cu un cor reprezentativ de...14 oameni şi 3 oameni din  staff-ul tehnic, plus orchestră! E drept că, odată ajuns acolo, reprezentativul cor al Operei Române Craiova a fost completat cu un cor de amatori, format din 30 de persoane!

Numai că, surprizele încep să apară, odată cu punerea în scenă a faimoasei opere verdiene Traviata! Dacă afişul spectacolului se pierde undeva în ceaţa insulelor franceze, programul de sală vine să ne lămurească!

Pentru început, aflăm că spectacolul este susţinut de “Orchestre national et choeur de l’Opera de CRAIOVA, Capitale europeenne de la Culture...”

Acuma, nu vreau să fiu cârcotaşă...îmi cer scuze că nu am aflat până azi că orchestra este naţională şi Craiova este capitală europeană a culturii, nu unul dintre oraşele candidat...

Surpriza vine abia acum! Pe programul de sală scrie frumos aşa: „Regie generale...Ivona HRISTESCU; Directeur de la scene...Anthony ZAMFIR.”

În traducere, regizorul spectacolului este Ivona HRISTESCU şi regizorul tehnic este ilustrul Anthony ZAMFIR! Da, acelaşi cu ilustrul manager craiovean Antoniu Zamfir!

După câte ştiu eu (şi lucrurile nu s-au schimbat între timp!), regia artistică a montării craiovene a operei TRAVIATA aparţine regizorului Tamás Ferkay (asistent regie Arabela TĂNASE), regie tehnică Mihaela GRAMA.

Tamás Ferkay a murit! Nu, nu este o glumă! Regizorul austriac, de origine ungară, Tamás Ferkay a murit în noiembrie 2014! O coincidenţă favorabilă! Uite aşa, s-a rezolvat o problemă! Din informaţiile pe care le deţin, ştiu că schimbarea de sex este o operaţie dificilă. Prin urmare, îmi este greu să cred că doamna Ivona Hristescu a devenit Tamás Ferkay şi domnul Antoniu Zamfir a devenit Mihaela Grama! Nu, acest lucru nu s-a întâmplat! În schimb, îmi rezerv dreptul de a-mi exprima bănuiala legitimă cu privire la anumite drepturi materiale...O bănuială legitimă, venită din experienţă!

Poate că nu ar fi lipsit de interes ca autoritatea tutelară craioveană (Primărie Craiova şi Consiliul Local Municipal Craiova) să verifice ştatele de plată ale faimoasei asociaţii culturale craiovene, cu privire la acest turneu!

În rest, aştept ca domnul Antoniu Zamfir să-şi treacă în CV şi această competenţă profesională: regie tehnică!

Să auzim de bine!