Nu ştiu ce sentimente creştineşti vă încearcă atunci când vedeţi aşa ceva, dar eu nu am putut să nu mă opresc din drum şi să admir evlaviosul magazin. Mă gândesc că e posibil ca eu să găsesc ceva cel puţin ciudat la această asociere, restul lumii gândind că este în regulă. Şi totuşi... Câţiva trecători s-au oprit curioşi, să vadă ce fac. Când au observat ce fotografiam, mi-au mărturisit că trec zilnic prin locul cu pricina, dar nu au văzut vitrina magazinului. Îi cred. Zilnic, trecem pe lângă o mulţime de lucruri ciudate, pe care nu avem timp să le vedem, grăbiţi mereu de foamea ce ne bântuie vieţile. Ea, foamea, aflată mereu dincolo de vitrine, în stradă. Un loc în care unii prelaţi au uitat să mai ajungă, prea ocupaţi fiind cu activităţi financiare. Căci, vorba aceea: până la Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu