Când eram mică, îl auzeam pe tatăl meu spunând unor ,,intelectuali" făcuţi la apelul de seară al bocancilor: Să aveţi poftă de mâncare, cât talent aveţi! Atunci, nu am înţeles prea bine despre ce era vorba. Abia acum, la maturitate, am înţeles ce spunea tata. Există în oraşul meu un ,,intelectual" ilustru: crescut la umbra legionarismului, înfloritor în comunism, acerb apărător al tinerei noastre democraţii, personajul este considerat, de cei de teapa lui, mare profesor universitar. Cred că nu e oraş în ţara asta în care să nu găsim câte un plagiator de proastă calitate, construit după acelaşi tipar, comun acestui tip de vieţuitoare. De un singur lucru îmi pare rău: în ţara hoţilor cu blazon, individul se dovedeşte un hoţ mărunt! Tată, Dumnezeu să te păzească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu