Memoria colectivă este
scurtă. De cele mai multe ori, ea înregistrează un eveniment pentru puțin timp,
fără să intre în detalii demne de atenție publică.
Cum a trecut destul timp
de la înscăunarea domnului Antoniu Zamfir ca manager al uneia dintre cele mai
importante instituții de cultură din Craiova, este momentul să ne reamintim ce
și cum a scris în proiectul său de management și cum stau lucrurile acum.
Precizez, de la început,
că nu voi supune atenției problemele de gramatică, căci aș risca să vă
plictisesc, datorită numărului impresionant.
Preocupat de imaginea instituției, domnul Antoniu Zamfir scria în proiectul
său:
“Cunoașterea activității instituției de către publicul larg se rezumă la
afișele de spectacole postate la sediu și în câteva puncte de afișaj din
centrul orașului precum și la articolele de presă, puține la număr, după cum
vom vedea ulterior.”
Acum, în anul de grație 2014, lucrurile stau mult mai bine, astfel că
afișele lipsesc chiar și din avizierele instituției! În multe cazuri,
spectatorii sunt informați în luna februarie despre spectacolele curente din
luna...ianuarie! Dar, mergem înainte, cu profesionalism!
Atunci când, într-un final, apar și afișele, ele arată așa:
Spectacol desfășurat în luna NOIMEBRIE!
“Fiind o instituție cu activitate complexă, acțiunile ce trebuiesc
întreprinse pentru îmbunătățirea promovării imaginii și activității acesteia
obligatoriu vor fi următoarele:
...tot pe termen mediu și lung se va desfășura o activitate susținută de
marketing în vederea convingerii populației din orașele și comunele apropiate
să vină în sala teatrului.”
Obligatoriu, am înțeles! Numai că nu prea știu cum vine asta cu marketingul
care să convingă…culturalizarea maselor de oameni ai muncii, bla, bla, bla...tovarăși,
încolonarea, în ținută festivă! Oricum ar fi, obligatoriu nu s-a realizat!
Tot la capitolul obligatoriu:
“Promovarea celor mai bune cadre artistice ale instituției și reputați
muzicieni din țară și străinătate.”
Nu știu ce sentimente vă încearcă citind astfel de texte, dar pe mine mă
încearcă mândria proletară! Mă simt ca în vremurile apuse și mă bucur de faptul
că mai există urmași de nădejde! În alt plan, atât de bine au fost promovate
cele mai bune cadre artistice ale instituției, încât acestea, sătule de atenția
care li s-a acordat, au plecat pe rând din instituție. Așa s-a ajuns la
situația paradoxală de a avea ditamai opera fără garnitură proprie de soliști!
Trăiască!
Trecem la “obiective strategice de imagine” și găsim unul singur! Și ăla
alambicat tare: “Principalul obiectiv va fi dezvoltarea mediului cultural
autohton prin oferirea de servicii cultural-educative și sociale, prin
colaborare cu diverse instituții și organizații din țară sau străinătate, ale
căror resurse pot asigura baza logistică necesară unei bune desfășurări a
programelor culturale și sociale. În acest sens, Teatrul Liric va efectua
turnee sau spectacole dedicate Zilei Europei, Zilei Naționale a României sau cu
prilejul unor importante sărbători religioase, naționale și europene.”
Eu zic că e bine să dezvoltăm mediul cultural autohton, dar nu înțeleg cum
să facem asta prin colaborare cu instituții și organizații din țară și
străinătate. Să sărbătorim așa, propagandistic, diverse zile, nu e rău! Mai
ales cu resursele altora. Căci, o știm cu toții, nu poți să ai o bază, fără bază
logistică. Dar să vrei să o arzi cultural pe la sărbători religioase...Eu zic
să nu se rateze cumetriile, cununiile și mai ale înmormântările, căci acolo se
lasă și cu ceva pomană!
La capitolul “Modalități și strategii
de promovare/publicitate” scrie frumos
așa:
“crearea unui site interactiv cu forum care va fi conectat prin link cu
site-uri importante din domeniu; în prezent (anul 2012), Teatrul Liric are un
site doar în construcție;”
Ei bine, pentru-că nu descopăr eu apa caldă, vă informez că și în prezent
(anul 2014), Opera Română Craiova are un site doar în construcție!
La capitolul “Teatrul Liric în patrimonial cultural european” avem următorul
obiectiv:
“Montarea unor titluri din repertoriul românesc în vederea promovării
valorii creației naționale specifice prin organizarea de spectacole atât la
sediu cât și în turnee și deplasări în țară și străinătate, participări la
festivaluri de profil, precum și reprezentații la centrele culturale românești
din străinătate.
Propuneri spectacole:
Dramă la mânăstire – Constantin Ungureanu
Uite tata nu e tata – Florin Comișel
Mușchetarii Măgăriei Sale – Constantin Ungureanu”
Trecând peste faptul că, în cazul celor trei titluri, nu vorbim de montări
propriu-zise, ci de repuneri în scenă, până acum nu s-a mișcat nimic în acest
sens. Mai trebuie spus că ideea reluării acestor spectacole se discută de ani
buni în instituție, aceasta nefiind inițiativa domnului Antoniu Zamfir. Dacă
până acum nu s-a realizat acest obiectiv, nutresc speranța că cele trei titluri
vor fi oferite publicului craiovean în stagiunea 2014-2015, ultima din mandatul
domnului Antoniu Zamfir!
“Inițierea unui program dedicat copiilor și diversificarea lui prin crearea
unui festival dedicat liceelor. Se vor forma cercuri artistice urmărindu-se
capacitatea de a trezi și dezvolta abilități de comunicare și descoperirea
talentelor.”
Asta sună ( că tot e vorba de muzică!) precum cântecul acela: “Noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii...”.
Inutil să mai spun că a rămas doar pe hârtie!
Dacă ați reușit să vă năuciți, încheiem glorios:
“Congruența între factorul artistic și cel socio-educativ și moral este
finalitatea absolută a demersului nostru.”
Fără comentarii! Am zis!
P.S. Întrebați orice psiholog și vă va spune același lucru: coerența în
exprimare ( verbală sau scrisă ) este direct proporțională cu...ați ghicit:
coerența în gândire!
P.P.S. Mă opresc aici, rugându-vă să vă rugați ( tot suntem în domeniu!) pentru
viitorul unei instituții care merită mult mai mult decât are!
