M-am întors!

Am lipsit un timp. Mi-am luat răgazul de a-mi așeza în ordine gândurile. Nu știu cât v-am lipsit, dar știu cât mi-ați lipsit! Așa că, acum, cu ordine pusă în gânduri, revin la vechile obiceiuri.

Ordinea pe care mi-am pus-o în gânduri nu are ca justificare cine știe ce răsturnare de situație. Este mult mai simplu: prea m-am săturat de avalanșa hingherelii naționale, a scandalurilor economice și politice, a...Ce să scriu eu despre toate astea? Nu-și dau destui cu părerea? Nu aveți capul pătrat? Singurul lucru care ne lipsește tuturor este un trai puțin mai bun. Atât: puțin mai bun!

În ultimul timp am un sentiment ciudat: simt cum începe să mă strângă spațiul! Nu mai am sentimentul confortabil al libertății personale! Ciudat lucru, dar acest sentiment l-am trăit și la sfârșitul anilor ’80! Și peste acest sentiment se suprapune o uriașă propagandă, însoțită de tot arsenalul său! Peste tot, oriunde te-ai uita, numai manipulare! Sincer, m-am săturat. Am ajuns la vârsta la care nu înghit decât ce-mi place!

Din aceste motive, am făcut o pauză! Mi-am pus ordine în gânduri! Am tot analizat! Concluzia este una singură: prostul satului nu sunt eu!

Schimbăm registrul!

Am făcut astăzi un drum lung. Am mers 140 km pentru a-mi cumpăra nuci! Pomi, nu fructe! Puteam să-i comand prin internet și îi primeam prin curier, numai că am vrut să văd cu ochii mei pepiniera, să-i aleg! Am luat nuci românești, dintr-o pepinieră românească, de la un om cu suflet mare, un fost lăcătuș-mecanic îndrăgostit de ceea ce face! Pomii  aceștia se vor constitui în cea de-a doua mea livadă!

În loc să mă întorc pe același traseu, am preferat să parcurg 190 de km, pe un traseu ce m-a purtat pe la poalele munților lui Zamolxe, prin locuri în care spiritualitatea românească poate fi găsită în stare pură. Mi-am încărcat sufletul cu imaginea munților semeți, acoperiți de zăpadă. Am avut o zi minunată, încununată apoteotic de un superb curcubeu. Un curcubeu ca un ARC PESTE ȚARĂ, menit a ne proteja de toate relele ce ne întunecă viața cotidiană.

Într-o zi, vă voi invita în micul meu colț de rai! Este locul care îmi dă puterea și energia să merg înainte!

P.S. Ciudat lucru, dar după atâta drum nu am nici cea mai mică urmă de oboseală! Ghiciți de ce?