Introducere istorică
Tradiția culturală a Craiovei se pierde în negura timpului, în vremuri
frumoase, când orașul nostru era considerat „a doua capitală după cea de la
București” (Almanahul
Statului din Prințipatul a toată Țara Românească – Buda, 1837). Fondarea
teatrului craiovean este consemnată la 1850, în prima stagiune regăsindu-se
vodevilul, opera și opereta.
Theodor Teodorini
a sosit la Craiova în 1857, creând în orașul nostru o veritabilă dinastie
artistică. Un rol esențial în dezvoltarea culturală a orașului l-a avut marea
soprană Elena Teodorini, devenită, peste secole, patroana spirituală a
liricului craiovean, instituție ce i-a purtat cu mândrie numele, până când o
“personalitate marcantă a lumii culturale”, în acord cu actuala administrație
locală, au schimbat denumirea istoricei instituții.
Teatrul Liric Craiova a fost reînființat în anul 1972, inițial ca secție de
operetă a Filarmonicii, devenind instituție de sine stătătoare în anul 1979.
Directori ai instituției, de lungul timpului, au fost Teodor Costin,
Constantin Ungureanu, Nicolae Mareș, Mihai Duțescu, Modest Cichirdan, Emil
Maxim, Florian-George Zamfir.
Introducere tematică
În anul 2002, la sărbătorirea a 30 de ani de activitate neîntreruptă, la inițiativa
dirijorului Florian-George Zamfir, manager al Teatrului Liric, instituția a
primit numele ilustrei soprane Elena Teodorini, patroana spirituală a
fenomenului liric craiovean.
În timp ce alte orașe candidate la titlul de Capitală Culturală Europeană
2021 nu știau cum să-și creeze brand-uri și cum să le exploateze mai bine, la
Craiova situația era răsturnată spectaculos, în defavoarea orașului, la
propunerea managerului Antoniu Zamfir, care solicita, în noiembrie 2013,
schimbarea denumirii instituției din Teatrul liric “Elena Teodorini” Craiova în
Opera Română Craiova.
Documentarea înaintată Primăriei Craiova de către Antoniu Zamfir a fost
structurată de 11 pagini de text și 89 pagini de copii xerox afișe. În 11
pagini, pline de numele Elenei Teodorini, Antoniu Zamfir a cerut schimbarea
denumirii instituției, cerere susținută cu voioșie de către Olguța Vasilescu.
Și așa, cu 11 pagini aruncate la mapă, în total dispreț față de istorie și
tradiție, numele Elenei Teodorini a fost șters de pe frontispiciul instituției!
Ca să înțelegeți mai bine cum se traduce disprețul și ce înseamnă impostura
morală, voi reda un pasaj din textul adresei de solicitare a schimbării
denumirii instituției: “Existența
teatrului este strâns legată de nume sonore ale scenei, SUB ÎNDRUMAREA UNOR
PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE LUMII CULTURALE, DIRECTORI AI INSTITUȚIEI:
Constantin Ungureanu, Nicolae Mareș, Mihai Duțescu, Emil Maxim, Florian-George
Zamfir, ANTONIU ZAMFIR”. Dacă nu ați înțeles bine, conform propriilor
afirmații, Antoniu Zamfir este o personalitate marcantă a lumii culturale!
Tupeu, inconștiență sau prostie? E o întrebare retorică, la care, până
acum, eu nu am găsit răspuns.
Cuprins
Managerul Antoniu Zamfir a devenit un pion principal al Olguței Vasilescu,
fiind numit președinte al ACCEC 2021. Municipalitatea a mizat pe câștigarea
competiției, bazându-se pe un astfel de “specialist”, un personaj pentru care
Festivalul Internațional “Elena Teodorini” este un “praznic cultural în cetatea
Băniei” și pentru care “în 1857, se consemnează deja la Craiova suveranitatea
unei veritabile dinastii artistice, prin stabilirea familiei Teodorini, Theodor
și Maria împreună cu cele două fice Aura și Elena, lansate și afirmate deja ca
interprete de o incontestabilă valoare, în circuitul cultural-artistic
internațional”.
Trecând peste scrierea agramată (fiice, nu fice!), trecând peste faptul că
praznicele erau obișnuite pe vremea când Antoniu Zamfir purta sutană, atrag
atenția “intelectualilor” că biata Elena Teodorini s-a născut în anul 1857,
sora ei Aura nefiind încă în proiect! Nu știu pe unde a dat cu tămâie Antoniu
Zamfir, dar asta este crunta realitate istorică, nu basmele din textul citat!
Spune-mi cu cine umbli, ca să-ți spun cine ești...la asta trebuia să se
gândească Olguța Vasilescu, atunci când a dat destinul cultural al Craiovei pe
mâna “specialistului” Antoniu Zamfir!
Întrebarea mea este alta:câți oameni de cultură craioveni au fost întrebați și
câți au fost inplicați în proiectul ACCEC 2021, că doar nu am rămas numai cu
Antoniu Zamfir și Vlad Drăgulescu în Craiova?
Cât despre Antoniu Zamfir, managerul pentru care “destinul muzicii e
preluat de o piață culturală aflată în expansiune, de un mediu muzical
globalizat și de un flux al banului...”, aștept din partea municipalității un
raport de evaluare a instituției numită azi Opera Română Craiova. Sunt
curioasă, de exemplu, cum a cheltuit Antoniu Zamfir banii publici, plătindu-i
lui Cătălin Botezatu realizarea de costume, când putea să plătească dreptul de
autor, costumele fiind realizate în atelierele de specialitate ale instituției.
Dacă tot am ajuns aici, mai am o întrebare, dintr-o listă lungă: cine este
proprietarul scenei mobile, pe care instituția a ținut spectacole în cartierele
orașului, din anul 2013, dacă a fost închiriată, pe ce sume și din ce resurse
bugetare?
În loc de încheiere
Că Antoniu Zamfir a schimbat sutana cu șorțulețul masonic este problema
lui. Problema noastră este că același Antoniu Zamfir a impus simboluri masonice
pe frontispiciul, antetul și sigiliul instituției! De aceea, o întreb pe Olguța
Vasilescu: ORC este cumva instituție masonică sau este instituție publică
locală, finanțată din banii craiovenilor?
Încheiere
Că sala de spectacole a instituției este un real pericol pentru public, se
știa de mult timp. De când e manager, Antoniu Zamfir nu a făcut nimic pentru
găsirea unei soluții alternative la propria sală de spectacole. Chestiune de
viziune și strategie...
Acum, sala de spectacole a fost închisă. Pentru cât timp? Numai Dumnezeu
știe!
Și așa, cu incompetență si inconștiență, cred că s-a ajuns la îngroparea
unei instituții de prestigiu a Craiovei! Dacă popa Antoniu Zamfir a aprins
tămâia, administrația Olguței Vasilescu s-a ocupat de colivă!
P.S. Despre măreața ACCEC 2021 urmează să scriu. Rămâneți aproape!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu