Mă gândesc că dacă aş avea curiozitatea să tai cu bisturiul adânc în măruntaiele societăţii româneşti, aş găsi un număr de înregistrare. Numărul de înregistrare, scris frumos pe o bucăţică de hartie, fără de care nimic nu se poate mişca. Pentru el, îndurăm tot felul de cozi şi de umilinţe. Odată primit, îl păstrăm cu mare grijă, aproape cu sfinţenie, legându-ne speranţele de el. Tânăr sau bătrân, om de afaceri sau şomer, angajat sau pensionar, cu toţii ajungem în faţa aceluiaşi ghişeu, care ne obligă să ne îndoim de spate, pentru-ca un functionar acrit de vremuri să ne interogheze superior: "număr de înregistrare aveţi?". Înghiţim cu stoicism greaţa isterică, prezentată pe post de avânt mobilizator de funcţionarul moştenit, odată cu ghişeul, de la o societate de care am crezut că am scăpat. Şi continuăm să ne târâm la aceleaşi cozi. Dar cea mai importantă coadă o facem la urna de vot. Număr de înregistrare pentru umilinţă aveţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu