Viaţa fiecăruia este marcată fundamental de ceea ce primeşte în primii ani de existenţă. Am avut marea şansă să am doi Bunici minunaţi, doi oameni simpli, a căror înţelepciune şi întelegere m-au marcat atât de puternic, încât nici acum, la mulţi ani după plecarea lor, nu mă vindec de dor de ei. Cum să nu-ţi fie dor de complicitatea tacită a Bunicii sau de dojana din ochii ca cerul senin ai Bunicului? Cum să te vindeci de dor de ei, când lumea în care exişti e plină de atâtea lucruri murdare, încât simţi nevoia să te închizi între zidurile casei copilariei, să uiti că timpul a trecut nedrept de repede, să simţi iarăşi mirosul inconfundabil al cozonacului scos din cuptor? Trăim într-o lume în care scara valorilor morale este răsturnată. Cred că avem puterea să depăşim impasul moral în care ne aflăm numai dacă ne întoarcem la rădăcini. La Bunii noştri Bunici...Vom putea merge înainte, dacă nu vom uita să ne cinstim Bunicii, prin tot ceea ce vom face bun. Numai aşa vom putea arăta că vieţile lor nu s-au irosit degeaba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu