Ce iţi e şi cu criza asta!

De câteva zile, o serie de indivizi, unii mai specialişti decât alţii, vorbesc de criză! A început acum 3 ani! Ba, mai înainte! Nu, mai târziu! Şi tot aşa. Cum orice comentariu din partea mea ar fi fără valoare, public opinia unui OM,de a cărui prietenie  sunt onorată.

" Nimic nu pare mai dureros pentru un popor decât să fie sistematic atacat în sănătatea, cultura, nivelul de instruire şi bunăstarea sa materială. Istoria ne-a învăţat să rezistăm stresului social. Asistăm, în ultimii ani, la o erodare teribilă a fiinţei noastre naţionale, prin tot felul de încercări eşuate de reformare a statului, prin ridicarea semidocţilor la rang de diriguitori, prin transformarea cumpărătorului întrun simplu admirator al vitrinelor. O nouă societate ia naştere sub ochii noştri: sclavagismul bancar. Milioane de români au devenit peste noapte muncitori, nu pentru bunăstarea familiilor lor, tot mai greu de întreţinut, ci pentru bunăstarea bancherilor veniţi de pe alte meleaguri ca să ajute la salvarea capitalismului de la un eşec demult previzibil. Asistăm, în aceste zile, la o nouă evoluţie a aşa-zisei crize mondiale. Cine şi-ar fi putut imagina, doar cu ceva timp în urmă, că mesianicul Obama ar putea anunţa vreodată Senatului american şi lumii întregi falimentul celei mai puternice economii? Cine ar fi putut prevedea că ţări precum Grecia, Portugalia şi nu numai, ar putea ajunge pe tarabele mai marilor lumii? Cine ar fi crezut ca lumea să găsească în China modelul economic de prosperitate? Trăim întro lume a paradoxurilor, în care totul pare scăpat de sub control. Transformăm cu prea multă uşurinţă realitatea în coşmar, iar visurile colorate nu par decât rezultatul folosirii etnobotanicelor în loc de desert. Cum ar putea tânăra generaţie să evite migraţia în masă spre alte meleaguri, dacă propria ţară şi proprii părinţi îi insuflă dorinţa de prosperitate, doar pe alte meleaguri, pe care mult timp le-am visat doar ca destinaţii turistice? Există, oare, şi un capăt de drum pentru tot acest haos aparent controlat? Sau o cale alternativă, fără atât de multe generaţii sacrificate? Sper din tot sufletul, ca acest capăt de drum să nu însemne chiar o staţie terminus pentru popoare şi pentru însăşi esenţa vieţii pe planeta Pământ. Pentru că pericolul unei implozii umane nu poate fi, în niciun caz, un nou început în New Age, decât în  minţile bolnave ale unor produşi sociali de care omenirea ar trebui să se protejeze cu toată energia sa intelectuală." 

Dr. Alexandru ANDRIŢOIU